A trecut deja febra festivă eminesciană când apar aceste rânduri. Vor fi trecut şi mai multe zile de când le-am scris şi, deci, n-am cum – dar nu am nici de ce – să ascund că e pe bază de su-poziţie ceea ce cred că nu se poate să nuCiteşte

Am încheiat aici anul vorbind despre ceva nemţesc şi îl încep pe cel nou în acelaşi fel, deşi îmi pusesem în de gând să scriu despre un 2022 plin Caragiale: cifră rotundă şi de la naştere, şi de la dispariţie, fără a mai pune la socoteală prea plinul de neneaCiteşte

„Ţais!”, asta vine de la zeiss şi e ceva nemţesc. Neamţ, mai departe, vine de la slavi – dar poate la fel de bine să vină şi de la unguri, turci, greci, albanezi, care folosesc o vocabulă apropiată ca să-i desemneze generic pe aceiaşi… nemţi, cu deosebire însă pe ceiCiteşte

O întrebare despre care cred fără nicio rezervă că e bine că se poate pune aşa: Ce să fi fost oare anul 2021 ca an al centenarului înfiinţării P.C.R.? Sigur, s-ar putea ca pentru o parte însemnată a românilor să trebuiască explicată prescurtarea, precum că prin asta se înţelege PartidulCiteşte

 Acum două săptămâni, 22 şi 23 noiembrie, în organizarea distinsă a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi găzduirea caldă a Mănăstirii Suceviţa (cu episoade oportune şi plăcute la Teodoreni, Dragomirna, Bogdana şi Putna) s-a desfăşurat simpozionul „Moştenirea spirituală a Mitropolitului Petru Movilă în spaţiul românesc”. Participarea a fost la fel deCiteşte

Prefaţa cărţii care devine inoportună după ieşirea din tipografie seamănă cu a oricărei tipărituri socialiste de această factură: optimistă, încrezătoare, uzând de limbajul cvasistandardizat al oficierii cu închinăciuni şi mătănii partinice. Aici avem varianta lui virilă, intelectuală şi de grup – firesc, ceva mai reţinută cu acutele, mai impersonalizată. ECiteşte

Suceava îşi are cartea ei interzisă de cenzura comunistă. Vor fi existând mai multe, dar pe una o am în mână – achiziţionată din curiozitate de pe piaţa bogată şi ieftină a obiectelor de acest fel considerate tot mai mult vechi, inutile şi incomode –, precum am avut ocazia săCiteşte

N-am mai auzit de mult timp o romanţă. Să zicem, fără vreun dedesubt, ci doar pentru că e ceea ce-mi oferă mai repede memoria, ceva de felul: „De ziua nunţii tale-ţi scriu/ Acum câteva rânduri:/ La nuntă n-o să pot să fiu,/ Şi de-aş putea, la ce să viu/ SăCiteşte

La solicitarea expresă a lui Miu Dobrescu, prim-secretar al Comitetului judeţean al PCR şi preşedinte al Consiliului Popular Judeţean Suceava, în 23 februarie 1976, vine de la Regionala CFR Iaşi răspunsul privind acceptarea executării statuii lui Ştefan cel Mare în holul Staţiei CFR Suceava (Gara Burdujeni): „Vă facem cunoscut căCiteşte

Aceasta este desemnarea uzuală în vorbirea curentă a publicului larg – fără a avea de a face aici cu vreo ireverenţă, ci doar cu efectul spontan al unei legi nescrise a viului: efect maxim cu efort minim. Titulatura întreagă e pentru exprimarea oficială şi pentru cei care îşi asumă săCiteşte