Îşi vor mai fi aducând aminte unii – consumatorii mai ales de bancuri, delicatesa subversivă a socializărilor comuniste – de întrebarea cârcotaşă „Clasa muncitoare, în socialism, bea şi ea şampanie? ” şi de răspunsul sec, extractul anecdotic, „Da. Prin reprezentanţii ei”. Aici accentul cădea, mai întâi, conştientizator şi sancţionând specific,Citeşte

Fotbal înseamnă, cel puţin la noi şi repede spus, mai ales lung prilej de vorbe şi de ipoteze. Că aşa, că nu aşa, că dacă aia, atunci ailaltă, că, uite, vezi tu, dar numai că… Ar putea, desigur, să fie fotbalul şi altceva, inclusiv fotbal, dar nu este şi dacăCiteşte

Probabil că niciuna dintre ireverenţele între care trăim – tot mai adaptaţi şi mai împăcaţi cu faptul – nu este mai dezgolită de cultură şi de educaţie şi mai păgubitoare decât cea a lipsei de consideraţie faţă de aproapele nostru vârstnic – deşi în discuţie ar trebui să se afle,Citeşte

Într-un număr recent al Românie literare, profesorul Nicolae Manolescu – pensionar, precum spune, după 53 de ani de învăţământ – se adresează printr-o scrisoare deschisă Preşedintelui României în legătură cu proiectul „România educată”. Dascălul direct şi indirect al multor români (preţuit – se vede asta şi din circulaţia documentului laCiteşte

Citesc zilele acestea noutăţi într-o poveste deja veche şi care, în mod bizar, continuă să adune istorie în timp ce o mulţime de oameni cu scaun la cap îi prezic şi îi aşteaptă sfârşitul şi sunt miraţi că o astfel de bazaconie mai are combustie. Iată însă: o şcoală deCiteşte

Cuvântul hat se poate să nu le mai spună cine ştie ce lucru multor români, ba poate chiar celor mai mulţi, şi să mai fie de interes într-o la fel de mică măsură prin ceea ce desemnează. Asta pentru că el se referă, în înţelesul lui de bază, la pământCiteşte

Noroc de fotbal! Şi de adunările pe care el le organizează – prilejuri de călătorie, de petrecere, chiar de câştig cultural. Publicitate, renume, prestigiu, comerţ, bani şi altele, astea se ştiau. Dar, iată, sportul, fotbalul în cazul de faţă, le sporeşte unora cultura şi, în ultimă instanţă, chiar face cultură.Citeşte

Multe lucruri stau ori se fac sub acoperire. Alege mereu cineva asta, pentru că aşa e în lumea noastră. Un dedesubt, o insinuare, un strecurat înăuntru pe sub talpa casei, un incognito pot aduce succesul acolo unde acesta, în alte condiţii, este improbabil sau chiar trece drept imposibil. De aceeaCiteşte

Trebuie să spun că, pe fondul propriilor întrebări în chestiune, incitarea în legătură cu care scriu aceste rânduri îşi are sursa într-o ieşire publică de acum câteva săptămâni a unui notabil al domeniului: Mircea Miclea. Vizând, fireşte, obţinerea unui bine într-o zonă în care s-ar impune, pentru asta, o intervenţieCiteşte

Mă întâlnesc în ultimul număr (mai 2021) al Vetrei vechi, facere prestigioasă ca şi altele ale nestăvilitului Nicolae Băciuţ, cu doi suceveni dragi tuturor celor care îi cunosc, stabiliţi de ceva vreme în Bucureşti – deloc la margine: Doina Lavric Parghel şi Virgil Parghel. Lucrul mă umple de bine, cumCiteşte