Un punct de vedere

Paradisul „bătrânilor fericiţi”

> Pe afară-i vopsit gardul…

Accidente de circulaţie provocate de şoferi drogaţi, explozii, trenuri deraiate, copii accidentaţi în creşe şi grădiniţe private, fără autorizaţii de funcţionare, incendii în spitale şi chiar mult mediatizatul incendiu de la Ferma Dacilor – sunt subiecte ce au început să pălească în favoarea protestelor din ultimele săptămâni. Nemaiamintind de problema victimelor căminelor de bătrâni din mai toată ţara…

Sunt câteva luni bune de când subiectul arzător, la ordinea zilei, a fost axat pe controalele la căminele de bătrâni, spitalele de îngrijiri paliative şi orfelinate. Toate televiziunile s-au întrecut în a prezenta ororile constatate de către echipele de control. Pentru un impact cât mai puternic, le-au numit chiar „căminele groazei”, „spitalele morţii” etc.

Dar, cum toate minunile ţin trei zile şi apărând alt „eveniment” menit să distragă atenţia consumatorului de ştiri proaspete, toate au trecut la… banalităţi. Inclusiv cei îndrituiţi să o facă în permanenţă, pornind de la capi, cu sarcini precise / concrete pentru prevenire pe toate palierele, au trecut pe linie moartă!…

Probabil că au căzut câteva capete (demonstrativ) cărora, după puţin timp, le-a fost reabilitată imaginea. Apoi, a rămas ca-n tren… Abia după alte evenimente nefericite vin directivele: „să facem”, „să dregem”, „nu vom tolera” ş.a.m.d. (tot trei zile). Trădare, trădare… dar să ştim şi noi (vorba lui nea Iancu).

În Duminica a XXIX-a după Rusalii, IPS Calinic ne vorbea despre Sfântul Evanghelist Luca – vindecător de boli, doctor iscusit, singurul care relatează „minunea curăţirii celor zece leproşi”. Amintea Sfinţia Sa şi despre „leproşii sufleteşte” din zilele noastre. Şi, cum „banu-i ochiul dracului”, fiţi siguri că lepra spirituală nu a fost şi nu se întrevede că va fi eradicată curând!

Inspirate de numele Vindecătorului, avem spitale renumite în ţară, dar (şi mai) recente centre de îngrijiri paliative. Asemenea centre private, printre care şi cel ce poartă numele Evanghelistului vindecător de boli tentează. Mai ales dacă este situat într-o zonă de munte, cu un peisaj mirific. Aspect de pensiune, amenajări (şi) exterioare. Grădina Raiului… ce mai?! Îţi vine să te cazezi, sănătos fiind, doar să prinzi un loc…

Trecându-i pragul, eşti impresionat de condiţiile existente, plus asistenţă medicală şi psihologică 24 din 24 de ore – prezentate de un „ghid” bine instruit. Însă omite să-ţi spună că au contract şi cu o firmă de pompe funebre!!

La primă vedere, totul la superlativ. Pomul (mult) lăudat… Numai să nu te duci cu sacul – vorbesc în cunoştinţă de cauză, fiind „aparţinător legal” (în limbaj spitalicesc) al unui beneficiar al locaţiei respective.

La telefon ţi se spune că totul este în regulă: pacientul a mâncat, i s-au administrat medicamentele, a făcut baie. Te linişteşti, având convingerea că este pe mâini bune. Mai urma să auzi că a şi început să danseze. La fel ca toţi ceilalţi „bătrâni fericiţi” (deviză în spatele căreia se ascunde realitatea)…

Respectând programul de vizite, dar fără să anunţi în prealabil, faci o vizită, cum s-ar zice inopinată. În cazul în care sunt avertizaţi de către un „observator” angajat, aştepţi la uşă mai bine de o jumătate de oră, timp în care nimeni din personal nu-ţi răspunde la numerele de telefon (afişate, totuşi, la vedere). Dar „vezi” şi mai ales simţi panica din spatele uşilor ferecate, după cum se aud paşii în ritm alert de mobilizare… Care mai de care, ca potârnichile!

După ceva vreme – Sesam, deschide-te! – intri în camera neîncălzită(!). Găseşti beneficiarul asistenţei medicale (24 / 24 h) în comă! De cât timp? N-o să afli niciodată…

Chemi salvarea. Deşi intra în atribuţiile personalului angajat în centrul respectiv (spital, aşa cum le place managerilor să îl numească, pentru mai multă credibilitate; complet justificat, având în vedere sumele uriaşe decontate de CAS…) Le strici planurile, nemaicotizând cu mii de lei lunar şi, nu în cele din urmă, comision tăiat de la pompele funebre!…

Un angajat, scos la înaintare, neagă situaţia şi încearcă să-ţi demonstreze, cu multiplele cunoştinţe în paliaţie(?) că laptele-i negru şi noaptea e zi. Nici urmă de şef, director, sau cineva din conducere, cu explicaţii care oricum nu-şi mai au rostul…

Indiferenţa, vina, lipsa de empatie se simt în aer. Şi tăcerea e un răspuns… Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!

Patronul spiritual al lăcaşului, de al cărui nume se face uz nejustificat, nu a putut să-i vindece pe leproşii sufleteşte…

Zic – poate dacă s-ar umbla mai des pe la „arhiva” atribuţiilor de serviciu, nu ar mai fi nici victime ale traficanţilor de orice fel, nici accidente la locurile de joacă, nici arşi în urma exploziilor, nici bătrâni neglijaţi, nici şacali ascunşi după garduri vopsite, nici lupi paznici la oi – numiţi politic / cumetrial… cu buzunare adânci! („Aparţinător”, Marina Vicoveanu)

3 Comentarii

  1. Lacrimioara Bostiog says:

    Minciuni!Întâi informati-va,apoi scrieți!

  2. Inventați aparținători care nu există, defăimați un spital pentru un articol de calitate 0. Pare mai mult un script de comedie decât articol, încă nu este 1 Aprilie. Se mai lasă și numele celui care a avut ideea strălucitoare de a scrie articolul, dar nu aveți voi curajul acesta…

  3. Tot ce s-a scris este pura fabulatie , sotul meu este internat acolo de aproape 3 ani, este bine ingrijit iar conditiile sunt bune.
    Asa ca cel mai bine ar fii sa le faceti o vizita pentru a va convinge de realitate.
    Nu am recunoscut nimic din cee ce ati publicat .
    Realitatea este total diferita
    .

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI