Un top dereglat

…Mărturisesc că sunt doar un consumator naiv şi întâmplător de teatru. (Pe vremuri studioase, m-am oprit la aducerile în scenă a mitului Atrizilor şi la Giraudoux, pe-acolo rămânând…) Uite că, în urmă cu nişte ani, după ce-am urmărit un copleşitor „Faust” (de Silviu Purăcărete, cu Ofelia Popii şi regretatul Ilie Gheorghe) la un FITS, mi-am zis că mi-ar fi cu neputinţă să-i pun altceva deasupra. Deşi, anterior, tot la Sibiu, am rămas tuşat de o întâlnire cu teatrul actual după o reprezentare a „Cenuşăresei” croită de belgianul Joël Pommerat (era în sală şi fostul coleg, mereu amic, suceveanul canadian Liviu Dospinescu). Deşi, tot la Sibiu, am urmărit un preţios spectacol one man show cu Klaus Maria Brandauer, cu câteva scaune mai încolo, printre spectatori, fiind sibianul Klaus Iohannis. Deşi, ceva mai târziu, la Bucureşti, în sala de la Grădina Icoanei, am urmărit, într-o arenă ca cea de box, o „Crimă şi pedeapsă” cu Marian Râlea, aflat la doar câteva scaune de spectatorii Stere Gulea şi Silviu Purcărete, atenţi, curioşi şi cuminţi ca toţi cei cam două sute de spectatori (chestie de spaţiu şi preţ). Şi uite că topul meu aproximativ a fost zguduit deunăzi, la festivalul de teatru de la Suceava, de „Cine l-a ucis pe tata?”, înscenare a Teatrului Metropolis! Aş avea oarece vorbe să explic de ce, însă aici nu pot decât să rezum că topurile (şi cele oficiale, dar mai ales alea intime) sunt circumstanţial făcute spre a fi risipite şi reclădite. Aş adăuga (aşa, ca oarecare spectator clevetitor) că la întâlnirile cu trupa Louis Brouillard a lui Pommerat şi la cea cu Brandauer – nu întâmplător! – fu de faţă şi Matei Vişniec…