Recordul

Pe 11 mai a.c. s-a stabilit un nou record de participare pe Arena Naţională: fix 54.673 de persoane au ocupat locuri pe scaune spre a urmări cum FCSB (ori „Steaua” din Berceni, dacă doriţi) o încasează acasă, în ultima etapă, de la CFR Cluj-Napoca, iar apoi, după 9 ani, primeşte trofeul de campioană a Ligii şi medaliile de aur. Nu-i clar dacă în numărul de mai sus a încăput şi finanţatorul echipei, George (Gigi) Becali, revenit pe stadion după o îndelungată pauză (4 ani) de stat în faţa televizorului. Clar a fost însă că un ochi al omului de afaceri s-a bucurat de aşa record de participare, iar un altul a lăcrimat aflând câţi (câţi?!) invitaţi / neplătitori au fost în tribune. Punând degetul pe rana subiectului şi declarând că partidele europene ce vor urma le vrea urmărite, pe arenă, de plătitori, nu de îngăduiţi pe ochi frumoşi. Mi s-a părut că, în felul său, G.B. a vorbit şi în locul unora care preferă să tacă. Deoarece nu puţine sunt pe la noi tot felul de manifestări publice (realizate şi cu bani publici) dinspre care organizatorii anunţă cu bucurie număr mare de participanţi, ascunzându-l sub preş pe cel al cumpărătorilor de bilete. Manifestări cu prilejul cărora se poate constata că o bună parte din sală (să zicem) e ocupată de invitaţi de soi (persoane care – într-o teorie – nu doar că şi-ar putea plăti biletele proprii, dar ar putea face şi oarece „sponsorizări” către inşi pentru care evenimentul e prohibit pe motiv de preţ) ori chiar că rămân scaune neocupate. Poate fiindcă unii invitaţi aveau oricum agenda plină sau evenimentul nu i-a interesat…