Privitor la poziţia de pe care vede lucrurile şi se exprimă Emanuil Haivas în 1934 devine obligatoriu de spus că, în general acum, nu e patriot şi nici actual sau modern cine nu caută public duşmani – cu atât mai mult cât sunt aceştia mai uşor de găsit – şiCiteşte

 Într-unul din ultimele numere ale revistei interbelice Graiul românesc, în 1934, bucovineanul Emanuil Haivas publica sub titlul Pretenţiunile ucrainene asupra Bucovinei şi justificările lor un lung şi consistent articol pe chestiunea atât de actuală şi de mult comentată a disputei privitoare la drepturile celor două neamuri asupra unei părţi dinCiteşte

Nu e de ocolit, într-o discuţie care vrea să fie onestă, că pentru mulţi bucovineni, dintr-un punct de vedere, şi pentru tot mai mulţi români, din altul ori chiar din altele – care bucovinenilor în discuţie, ştiutori cât de cât ai istoriei lor, li se suprapun peste cel propriu –,Citeşte

În primăvara lui 1917, revenit în ţară din exil – cu dovedit sprijin german, inclusiv financiar, nemţii sperând ca astfel să slăbească, prin bulversare internă, puterea Rusiei –, Lenin lansează în cunoscutele lui Teze din aprilie elementele de program politic bolşevic menite să-i aducă susţinerea populară şi să o sabotezeCiteşte

Tot mai cunoscute specialistului şi la fel avute în vedere (desigur, sine ira…) în reconstituirea cursului vremii, datele fenomenului exodului răsăritean şi ale extensiei aici – în sudul Imperiului Rus aflat în prăbuşire, dar nu şi în abandonare, între Odesa şi Cherson şi chiar până la Sevastopol – a vieţiiCiteşte

Într-o schiţare de antecedenţe care să înlesnească înţelegerea lucrurilor ar fi de evocat mai întâi diagnosticul optimist pe care Mişcarea, ziarul liberalilor aflaţi la guvernare îl dă situaţiei momentului în ediţia lui din 7 iulie 1917 . Ar fi vorba, cum spune titlul articolului în cauză, despre Începutul sfârşitului. AstaCiteşte

Despre cum şi cu ce se populează scena în care se naşte PCdR (naştere este cuvântul cel mai potrivit, întrucât nu abandonează ca altele, pradă uitării, faptul important al moşirii) lasă în urmă o imagine relevantă Socialismul – mai cu seamă dacă e citit neignorându-i-se, atunci când e băgată înCiteşte

Înfiinţarea PCdR este o poveste încurcată şi împănată în timp, într-o practică bine cunoscută celor mai mulţi dintre trăitorii sub urmaşul lui, PCR-ul, cu scorneli de făcut bine la imaginea de arătat poporului muncitor şi, mai departe, poporului întreg. O poveste, însă, nicicum clară şi luminoasă precum au spus-o şiCiteşte

Radicalizarea în sens bolşevic a discursului propagandistic încă din jurul lui 1920 este evidentă – deşi, explicabil, asta însemnând îi bună măsură reacţii antiromâneşti, colecţiile de documente din istoria PCdR selectează şi fac cunoscute, prin excelenţă, texte sau numai frânturi de text care contribuie la crearea imaginii dorite a PartiduluiCiteşte

Propaganda Partidului – însemnând o mulţime de lucruri complicate, între care scrierea şi rescrierea continuă a istoriei proprii, care trebuie să legitimeze şi să aducă adeziune până la cea de masă, dar şi să motiveze ori să justifice mereu câte ceva, precum şi a istoriei confiscate a românilor – aCiteşte