Lumina Cărţii în Miracolul Învierii

În citadela românismului, la Liceul „Alexandru Ilschi”, comuna Crasna

In nordul Bucovinei, zilele Săptămânii Luminate s-au perindat cu o Caravană a Culturii şi Civilizaţiei Româneşti, ediţia a IV-a, organizată de Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” şi de Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi (SSRC).

Cu flori din covoarele ţesute de miracolul divin al ÎNVIERII, copiii de la Liceul „Alexandru Ilschi” din Crasna i-au întâmpinat pe oaspeţii scriitori, care împreună cu Consulul General al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, le-au adus o comoară de hrană pentru suflet. Dar înainte de a recita împreună cu îndrăgitul poet al copiilor, Arcadie Suceveanu, cei mai mici liceeni au împărţit cu duioasă sinceritate din darurile sufletului lor.

A fost o zi de pus la icoane la Crasna, în mijlocul copiilor şi profesorilor de la Liceul „Alexandru Ilschi”. Miresme de liliac şi salcâm, flori de castan ca lumânările în candelabrele din sfinte catedrale, bujorii de pe răzoare şi din obrajii celor mici, toate minunile lui Florar au împodobit ziua a treia de Paşti, aşternându-se în faţa oaspeţilor aşteptaţi de directoarea Liceului, Larisa Bruja, de directoarea muzeului şcolar Mariana David, de neamurile poetului Ilie Motrescu, de la al cărui sfârşit tragic anul acesta se împlinesc 55 de ani. De la baştina acestui poet, cu un destin emblematic pentru românii despărţiţi de Ţară, a început suita de întâlniri literare, cu genericul „Săptămâna luminată – în lumina cărţii şi a Învierii lui Hristos”. Gazdele ne-au întâmpinat cu miracolul Învierii, prin vocile îngereşte ale copiilor. Cu lumina cărţii au venit oaspeţii uniţi într-o selectă echipă – consulul general al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, poetul cu renume în spaţiul românesc, Arcadie Suceveanu, reputatul critic şi istoric literar Ştefan Hostiuc, sonetistul Nicolae Şapcă, preşedinte al SSRC, avocatul Eugen Patraş, vicepreşedinte al Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi” şi coordonator al proiectelor realizate de respectiva instituţie. Ceilalţi care i-am însoţit – jurnaliştii Vitalie Zâgrea, Vasile Carlaşciuc, Maria Toacă, deşi nu suntem implicaţi în proiect, am avut partea noastră de contribuţie, în calitate de membri ai SSRC, cronicari ai evenimentului, de susţinători şi colaboratori ai revistei „Mesager bucovinean”, editată de Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina în parteneriat cu CCR „Eudoxiu Hurmuzachi”, precum şi ca participanţi activi la diverse activităţi ale Centrului. Lansarea colecţiei de cărţi editate, cu susţinerea financiară a Guvernului României prin DRP, cu începutul în săptămâna luminată anume de la Crasna, îşi are o semnificaţie simbolică. Anul trecut, în virtutea proiectului susţinut de DRP, Ştefan Hostiuc, în colaborare cu Arcadie Suceveanu, a scos la lumină volumul „Ilie Motrescu – opera poetică”, în care a reprodus versurile din culegerea anterioară, „Hora vieţii”, adunând fărâmă cu fărâmă tot ce a putut găsi prin manuscrisele rămase de la temerarul poet rebel, a cărui viaţă a fost curmată la vârsta de 27 de ani. Lansarea volumului a început din muzeul şcolar „Ilie Motrescu”, după ce două liceene au făcut un excurs în istoria exponatelor-martore ale tinereţii poetului, lucruri ce i-au fost dragi, de care s-a atins cu pietate. De asemenea, aici se păstrează documente, fotografii de familie, manuscrise de la Ilie Motrescu. Ştefan Hostiuc a povestit cum a lucrat o săptămână în acest muzeu asupra manuscriselor, mulţumind directoarei Larisa Bruja, profesoarei Mariana David pentru ajutor, dar mai ales lui Vasile Popescu, nepotul poetului, care i-a pus la dispoziţie manuscrisele păstrate la el acasă. Astfel susţinut, alcătuitorul şi prefaţătorul volumului n-a omis niciun rând important, observând că fiecare vers al lui Ilie Motrescu are valoare literară şi este rezistent în timp. Această calitate a fost evidenţiată şi de Arcadie Suceveanu, care spune că a lucrat asupra volumului nu numai din simţul datoriei morale, dar trăind şi o imensă satisfacţie sufletească şi estetică. Prin acest volum s-a săvârşit miracolul reînvierii poetului-martir şi restituirea dreptăţii. Ascultându-i, mă gândesc cum, totuşi, nu lasă Dumnezeu să se piardă valorile şi parcă aud vocea celui cunoscut doar prin poezia recuperată la mai mult de jumătate de secol de la moartea-i învăluită în mister: „Vă mulţumesc de mas/ şi de popas,/ de cină şi de vin./Mă duc pe calea magilor din stele./Când am să vin?/ Am să mai trec vreodată?…”.

Iată şi răspunsul la întrebările poetului care, vizionar, a văzut această zi: „Am să revin/ dinspre apus cândva,/ după ce voi trece/ universul roată/ şi am să mă opresc/ la-aceeaşi vatră,/când am să cobor/ poate înainte, poate după/ Mântuitor.” A doua zi de Paşti, 7 mai 2024, a revenit după Învierea Mântuitorului, a reînviat prin această carte, având parte şi de cină, şi de felia de pâine, şi de vin… Mă refer la momentul liturgic al părintelui Ioan, parohul Bisericii „Sf. Vasile cel Mare” din Crasna, la rugăciunile şi la cuvintele sale de veşnică pomenire. Preotul şi-a chemat semenii să nu-l condamne la cea de-a doua moarte pe poetul dispărut, să se roage pentru el, astfel prelungindu-i viaţa: „Poetul este frumuseţea ce izvoreşte dinăuntru, veniţi mai des pe la noi, căci avem nevoie de voi”, s-a adresat preotul oaspeţilor. Iar scriitorii au îndemnat la altfel ne ne-uitare – prin a-i citi şi pătrunde în opera-i poetică. Un răspuns de toată admiraţia a venit de la primarul comunei, Ştefan Dragun, care a lansat propunerea de a încheia un contract privind reeditarea tirajului volumului adus în dar, până la o mie şi mai multe exemplare, ca să fie nu numai în şcoli şi biblioteci, ci şi în casele crăsnenilor. Eugen Patraş, care are grijă de editarea şi difuzarea de carte românească, a primit cu bucurie să contribuie la realizarea acestei iniţiative.

Nicolae Şapcă a pus în discuţie nevoia de carte pentru copii, vorbind despre revista „Dimineaţa cuvintelor” şi cea editată la Hliboca – „Recreaţia mare”. Arcadie Suceveanu a dialogat cu copiii în limba lor, recitindu-le din poezia ce ne face pe toţi copii. La îndemnul „Fiţi mai îndrăzneţi”, cei mici l-au inundat cu întrebările, dovedind că şi ei ştiu multe, bunăoară, unde creşte ananasul. Le vor rămâne întipărit în inimi şi versurile despre Limba Română – stăpână, icoană, floare, bucurie, dar nicicând povară, nicicând durere să nu le fie.

Le-am văzut fericite, cu sclipiri copilăreşti în privire pe surorile lui Arcadie Suceveanu, bine dispus pe fratele său Grigore, pe neamurile lui Ilie Motrescu, prezente la întâlnire. În cuvântul de mulţumire, directoarea Larisa Bruja şi-a exprimat bucuria pentru îmbogăţirea tezaurului de carte şi cu celelalte volume lansate: Mircea Lutic „Punctul omega” Ştefan Hostiuc, „Dialoguri septentrionale”, Nicolae Şapcă, „Pe creste de cuvinte”. De la consulul general Irina-Loredana Stănculescu, directoarea a primit elegantul volum „Un consulat regal la Cernăuţi”, precum şi înalta apreciere pentru păstrarea duhului naţional, promovarea valorilor, dar mai ales pentru creşterea generaţiei tinere în spiritul respectului şi dragostei de neam.

Emoţii de primăvară, cu poetul Arcadie Suceveanu

Dacă ne-a fericit Dumnezeu să avem poeţi, şi dintre ei să se ridice unul ca Arcadie Suceveanu, care şi-a luat zbor înalt nu numai în creaţie, dar s-a îndepărtat şi cu traiul de noi, îi exploatăm la maximum popasurile acasă. Mai ales că vine rar de tot. Nu credem că tot atât de rar îl apasă dorul, însă din doruri i se nasc mai degrabă poezii decât drumuri. Poetul vine la izvoarele şi la prietenii tinereţii de mari sărbători, dar oricând ar veni orice întâlnire cu el e o sărbătoare. E o taină a sa, nu ştim cum scrie, cum i se nasc versurile. Îl admirăm cu respiraţia tăiată cum le citeşte. Niciun actor din lume n-ar fi în stare să i le recite ca el, creatorul lor. Parcă îi stă un înger (uneori un demon) pe umăr şi-i dirijează cu bagheta magică vocea, iar versurile vin singure dintr-o clocotire de frământări, încât rămânem încremeniţi în mirarea de ce minuni este în stare cuvântul.

„Să ne emoţionăm împreună!”, cu acest îndemn, cum nu se poate mai potrivit, a deschis întâlnirea cu poetul Arcadie Suceveanu, dr. Cristina Paladian, preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”. Cu câteva ore înainte, s-a emoţionat împreună cu studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică, pe care o conduce. Oaspetele nostru era încă sub impresia întâlnirii cu alma mater şi tinerii care au ales să păşească în viaţă cu limba română ca dragoste şi profesie. „Dacă zgâriaţi pereţii, dacă zgâriaţi podeaua, o să daţi de urmele mele, ale prietenilor mei”, le-a spus oaspetele, amintindu-şi de regretaţii prieteni, dispăruţi în veşnicie, şi la întâlnirea de la Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi”, unde erau de faţă colegi de facultate, de cameră la căminul studenţesc, oameni de litere din generaţia sa. Despre destinul acestei generaţii de intelectuali români din nordul Bucovinei a vorbit criticul literar Ştefan Hostiuc, cel care culege acum laurii muncii depuse la realizarea colecţiei „Scriitori români din Cernăuţi”, în seria din anul 2022 fiind editat volumul Arcadie Suceveanu, „Opera poetică”. Luând ca exemplu generaţia sa, a şaizeciştilor, Ştefan Hostiuc le oferă repere tinerilor poeţi de astăzi, sfătuindu-i, pentru a evita frânturile şi răzleţirea, să-şi formeze o şcoală, în jurul unui mentor sfătuitor, aşa cum l-au avut ei pe Vasile Leviţchi.

Arcadie Suceveanu a fost nostalgic numai în evocarea prietenilor care nu mai sunt printre noi, evocând momentele de suferiţă ale lui Ilie T. Zegrea, cu versurile „Prietenul Enkidu”. Optimist şi cu speranţa că şi nordul Bucovinei se integrează în literatura română a vorbit despre „sonetistul foarte bun”, Nicolae Şapcă, poet şi editor de carte de mai demult, dar răsărit acum în epicentrul înaltelor aprecieri, datorită volumului de sonete „Pe creste de cuvinte”, din seria de cărţi editate în 2023, în baza proiectului coordonat de vicepreşedintele Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi”, Eugen Pătraş, fapt pentru care autorul le-a exprimat şi la această întâlnire profunda sa recunoştinţă. Ca să ne alunge din melancolia înserării, Arcadie Suceveanu a recurs la ce-i este mai drag – un recital de poezie pentru copii, din care îndeosebi am reţinut emoţionante până la lacrimi, versurile despre casa bunicii de sub pădure, mică, acoperită cu stuf, cu prispe înalte, măturate de o furnică. Scriitorul Dumitru Apetri, cercetător ştiinţific, doctor în filologie, având acelaşi drum cu poetul Arcadie Suceveanu spre casă, a adus din cărţile sale, evidenţiind volumul „Bucovina, cultură, personalităţi, destine”, unde a scris şi despre poetul Ilie Motrescu. Spre final, întâlnirea a luat amploarea unui cenaclu literar, fiind poftiţi să citească din creaţia lor Nicolae Şapcă, Gheorghe Ungureanu, Ilie Tomniuc, Vasile Carlaşciuc, după care au prins curaj profesoara de la Herţa Elena Cibotaru, cu duioase versuri pentru cei mici, şi Tatiana Golciuc din Boian, de asemenea pasionată de poezia pentru copii. Cu interes a ascultat, arătându-se încântat de seara poeziei, reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuţi, referentul principal Florin Stan, împreună cu soţia sa, profesoara Viorica Stan. Cei care nu scriu poezie şi-au îndulcit părerea de rău, beneficiind de plăcerea de a înveşnici clipa întâlnirii în fotografii cu Arcadie Suceveanu, aşteptat, iubit şi citit în Bucovina, dar şi cântat, dacă amintim de CD Carolinei Jitaru „Cred în fericire”.

La fiii Arboroasei din Iordăneşti

Cine a mai fost la Liceul din Iordăneşti ştie că mai întâi trebuie să intre în Casa Mare, apoi în cea de-a doua sală de muzeu, care-i poartă pe oaspeţi prin istoria locului, îi introduce într-un anturaj de poveste, în care dăinuieşte veşnicia românească a satului Iordăneşti. E o tradiţie înrădăcinată de directorul Vasile Ioneţ, care a pus bazele muzeului împreună cu regretatul director Florea Şapcă, de a primi vizitatorii în întuneric şi a aprinde în faţa lor vechea lampă cu un cilindru afumat. E un obicei simbolic, care parcă ne spune că intrăm în negura veacurilor, iar relicvele adunate în acest spaţiu răspândesc lumină. Aici totul e învăluit în mister, plutesc vechi miresme, încât îţi vine să te închini ca într-un sfânt lăcaş, mai cu seamă că printre lucrurile cele mai valoroase este o icoană seculară. Nu doar cei care se ating prima dată de aceste relicve, cum i-am văzut pe poetul Arcadie Suceveanu şi pe istoricul literar Ştefan Hostiuc, ci şi oamenii locului simt un fior de evlavie. Bunăoară, Mariana Saviuc, secretara primariei, mi-a mărturisit că de câte ori trece pe lângă clădirea veche a şcolii de odinioară sau intră în muzeu simte dorinţa să-şi facă semnul crucii, ca într-o biserică. Doar în aceste locuri bate inima satului Iordăneşti, cu trecutul de la care pornesc toate cele bune şi frumoase, ramificate în sufletele tinere. De la relicvele adunate în Casa Mare copiii învaţă istoria adevărată a neamului. De la războiul de ţesut, de care nu se putea desprinde poetul Arcadie Suceveanu, dovedind că cunoaşte toate detaliile componente, de la lada pictată, de la instrumente meşteşugăreşti, copiii iau mai mult adevar decât din manuale de istorie. Muzeul adăposteşte o mie de exponate, păstrând memoria celui care, împreună cu profesorul Vasile Ioneţ, a depus eforturi la întemeierea lui, regretatul director Florea Şapcă, De fapt, duhul strămoşilor sălăşluieşte nu doar în Casa Mare şi cealaltă sală de muzeu, ci pretutindeni în sufletul românilor care au pornit de la rădăcinile acestei comunităţi. O scumpă relicvă este Tricolorul, sfinţit în anul 1933 şi ascuns în podul bisericii în timpuri de prigoană naţională. A fost găsit în zile mai bune, când la sfântul lăcaş s-au efectuat lucrări de reparaţie. Dar nu pentru a impresiona vizitatorii, directorul Vasile Ioneţ aprinde flacăra lămpii. Această palidă lumină aminteşte de nopţile nedormite ale bunicilor. Acele nopţi la flacăra slabă, când mâinile şi imaginaţia lor au dat viaţă minunatelor costume populare păstrate în muzeu, îmbrăcate şi purtate de tineri cu mare dragoste la sărbători.

Anul trecut, la 15 iunie, de ziua omagierii Poetului Naşional, prin străduinţa lui Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română „Mihai Eminescu“, o parte din aceste lucruri sfinte au ajuns la Cernăuţi. Acum directorul ne-a impresionat cu povestea morii lui Grigorcea, la care se presupune că s-a măcinat făina lăsată de Mihai Eminescu la Crasna, ca să-i coacă preoteasa colaci pentru Marea Serbare de la Putna. E atât de minunată povestea, încât mă tem să cercetez dacă e adevărată. E numai bună pentru un poem de Arcadie Suceveanu sau să dea viaţă unii sonet semnat de Nicolae Şapcă.

Din muzeu am intrat în biblioteca „Mircea Lutic”, adevărat rai al cărţilor. Cred că avea oricum să ajungă poetul Arcadie Suceveanu la baştina a doi scriitori cu renume în nordul Bucovinei – maestrul versului sacral Mircea Lutic şi continuatorul său în dăltuirea cuvântului, turnat în tiparul elegant şi riguros al sonetului, Nicolae Şapcă. Venea poate după ce-şi vizita toate neamurile, însă volumul cu o cunună din 70 de sonete, „Pe creste de cuvinte”, al lui Nicolae Şapcă, i-a grăbit paşii. Mai ales că şi criticul literar Ştefan Hostiuc era nerăbdător să prezinte cărţile din colecţia „Scriitori români din Cernăuţi”, din care două volume aparţin fiilor satului Iordăneşti. Geograf de profesie, pasionat de drumeţii şi alpinism, domnul Vasile Ioneţ, directorul Liceului, suferă şi de o frumoasă boală pentru carte, nutrind un respect deosebit faţă de oamenii care dau viaţă cărţii. Nu există să-i treacă cineva pragul liceului fără a fi poftit la un scurt popas în bibliotecă. Iar dacă oaspeţii fac parte din pleiada oamenilor literelor frumoase, cum sunt Arcadie Suceveanu şi Ştefan Hostiuc (Nicolae Şapcă, redactorul-şef al „Monitorului Bucovinean”, e al casei) popasul se prelungeşte, biblioteca se îmbogăţeşte cu noi cărţi, la care gazdele solicită autografe de la autori.

Ştiu că românii din Iordăneşti, fapt confirmat şi în paginile monografiei ce am primit-o în dar de la primarul comunei, Gheorghe Lutic, se consideră urmaşi ai arcaşilor. Ei îşi mai zic cu mândrie şi FIII ARBOROASEI. Au un cor bărbătesc de elită cu acest istoric nume. În timpuri bune de pace, „Fiii Arboroasei” nu lipseau de la niciun spectacol de respiraţie naţională. Sărbătoarea de 9 mai la Liceul din Iordăneşti a fost prilejuită de întâlnirea cu poetul Arcadie Suceveanu şi de lansarea cărţii de sonete a lui Nicolae Şapcă. Criticul literar, scriitorul Ştefan Hostiuc, a avut grijă să prezinte toate cele patru volume editate în cadrul proiectului din anul trecut, precum şi cele din 2022. Însă întâlnirea s-a axat pe volumul de sonete „Pe creste de cuvinte” al lui Nicolae Şapcă şi culegerea de poezii sacrale „Punctul omega” a lui Mircea Lutic, autorii fiind fiii de referinţă ai Arboroasei în arta cuvântului poetic.

Venind să ne ia din Cernăuţi, Nicolae Şapcă a ţinut drumul prin Hliboca, pentru a ne opri la statuia lui Mihai Eminescu, dezvelită în centrul orăşelului în anul 2013. Împreună cu fruntaşii comunităţii, ca persoană respectată în raionul Hliboca, Nicolae Şapcă a depus mari eforturi ca acest monument să-şi găsească locul potrivit geniului nostru naţional. Emoţiile cele mai fierbinţi le-a avut în preajma festivităţii de inaugurare, când în zorii dimineţii s-a trezit cu bustul decapitat. De câte ori se opreşte pe aici, rămâne copleşit de acele clipe de amarnică răvăşire, rememorându-le şi poetului Arcadie Suceveanu, care, deşi până acum n-a văzut bustul, a recunoscut stilul renumitului sculptor din Fălticeni, Ion Irimescu.

În curtea şcolii, mai întâi ne-au întâmpinat teii viguroşi, cu ramuri până la cer, ce par a fi de secole. Nicolae Şapcă, însă, ne-a risipit presupunerile, povestind că au fost plantaţi în anii de şcoală ai mamei sale, născute la 1940, care a învăţat într-o clasă cu poetul Mircea Lutic, adică nicidecum acest parc cu tei nu poate număra sute de ani. Admirându-i, m-a cuprins părerea de rău, dar nu că am dat greş cu vârsta arborilor, ci pentru că, datorită primăverii timpurii, sunt gata-gata să înflorească şi nu vor mai răspândi dulci miresme de ziua comemorării Poetului care i-a iubit şi cântat, ca nimeni altul, în versuri nemuritoare.

De sub tei am nimerit în îmbrăţişarea gazdelor, directorul Vasile Ioneţ, şefa de studii Marina Şapcă, secretara primăriei Mariana Saviuc, un căţel prietenos şi lucrătorul tehnic Gheorghe Carp, atent să prindă în obiectivul fotografic toate zâmbetele şi mişcările. Puţin mai târziu s-au alăturat inspectorul pentru învăţământ Domnica Mihai şi primarul comunei, Gheorghe Lutic. În hol vibrau emoţiile liceenilor care au stăruit să-i bucure pe oaspeţi cu portul lor naţional şi o expoziţie de minuni pascale. Cel mai voinic dintre ei, Ion Bojescu din clasa absolventă, i-a închinat poetului Arcadie Suceveanu, pâinea şi sarea pământului natal, cu toţii fiind poftiţi să gustăm din colacul copt la focul dragostei de datini. Până a interacţiona cu copiii, Arcadie Suceveanu s-a minunat de ce i-au văzut ochii prin clase, mai ales în cabinetul de limba şi literatura română l-a impresionat panoul interactiv, pe care profesoara, la o uşoară atingere, i-a pus în faţă toată opera şi viaţa sa. „Tabla mea interactivă a fost un cireş în floare”, s-a lăudat metaforic poetul. Toate sălile de clasă sunt dotate la cel mai înalt nivel, datorită proiectelor susţinute de Guvernul României. Dar şi mai impresionante sunt tablourile, adevărate opere de artă, create de mâinile foştilor absolvenţi şi liceenilor de astăzi, care împodobesc pereţii coridoarelor, fiind expuse şi prin clase, bunăoară, lucrările surorilor Marina şi Oxana Malaicu.

În mijlocul elevilor, adunaţi ciucure în spaţioasa sală de festivităţi, poetul s-a reîncarnat în copilul care a fost şi el cândva, asemenea lor, numai că fără telefon mobil, fără tabletă şi laptop. El a apărut „peste gâze împărat”, prieten cu „greierul care scrie”, cu şoriceii nărăvaşi din pian… Avea, totuşi, ceva comun cu liceenii de la Iordăneşti. Observând o parcare plină de biciclete în faţa şcolii, şi-a amintit cum venea cu bicicleta de la Suceveni la Carapciu, unde a învăţat în clasele superioare. Deşi sunt atât de diferiţi (poetul şi generaţia tânără de astăzi), la întâlnirea cu iordăneştenii, s-a simţit o armonioasă comuniune, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când Arcadie Suceveanu intră în mijlocul copiilor. Le-a citit şi de dragoste de ţara cea de sub pământ, „de sub meri, de sub aluni”, a răspuns sincer la toate întrebările, mergând cu gândul hăt înapoi pentru a-şi aminti când a scris prima poezie şi cum a fost apreciată.

Celor mari, le-a vorbit elogios despre oamenii care au răsărit din rădăcinile acestui pământ, despre creşterea şi desăvârşirea poetică a lui Nicolae Şapcă, sonetistul confirmând aprecierile prin citirea de noi versuri. Ştefan Hostiuc a pus în valoare rodul muncii sale la editarea volumelor lansate şi celor patru numere ale revistei „Mesager bucovinean”, 2023, împărtăşind din proiectele pe anul curent. Directorul Vasile Ioneţ, a răspuns la donaţia de carte, ce a îmbogăţit biblioteca Liceului, cu simbolice atenţii dăruite oaspeţilor. Întoarcerea la Cernăuţi ne-a prelungit sărbătoarea la monumentul compozitorului şi teologului Isidor Vorobchievici din scuarul de lângă Universitate, un ecou din trecut dându-ne de ştire că spiritul bucovinean nu ne-a părăsit.

 MARIA TOACĂ

 Cernăuţi

Un comentariu

  1. Vasile Aioanei says:

    Admiraţie şi preţuire fraţi români!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI