Semn

Şampania…

Îşi vor mai fi aducând aminte unii – consumatorii mai ales de bancuri, delicatesa subversivă a socializărilor comuniste – de întrebarea cârcotaşă „Clasa muncitoare, în socialism, bea şi ea şampanie? ” şi de răspunsul sec, extractul anecdotic, „Da. Prin reprezentanţii ei”.

Aici accentul cădea, mai întâi, conştientizator şi sancţionând specific, pe limitarea comunistă a accesului la unele dintre cele omeneşti. Cetăţeanul socialist se întreba, de altfel, fără voce însă, de ce el nu poate achiziţiona pe munca lui ceea ce putea achiziţiona cel occidental sau, ceva mai abstract şi mai coroziv, de ce munca lui nu e la fel de valoroasă ca cea occidentală. În acelaşi timp, un accent mai apăsat denunţa „reprezentativitatea” şi, mai departe, ipocrizia unei societăţi propagandistic înfăţişate ca fiind a egalităţii depline, însă în care, iată, clasa socială considerată în toate privinţele fundamentală avea „reprezentanţi” când era vorba de drepturi, de participare la împărţirea roadelor, a binelui, a plăcutului. Să ne înţelegem însă: binele şi plăcutul aveau totuşi, până în vârful ierarhiei, îngrădiri cvasitalibane, iar pe de altă parte, subversiv, cârtitor, coroziv şi altele asemenea, cât vrei, chiar şi printre activişti, dar cu voce scăzută, pentru un tip de delectare de-a dreptul rafinat, precum al „şopârlei“ din jocul actoricesc sau al literaturii esopice, fără relaţii concrete cu viaţa practică şi fără urmări de luat în seamă în planul acesteia.

Dar decriptarea anecdoticului, captat în general la iuţeală şi din partea cea mai vizibilă a construcţiei şi a materiei, cea care şi participă decisiv la constituirea poantei, sigur va fi lăsat neatins, în cele mai multe cazuri, un lucru cel puţin la fel de important, însă aflat ceva mai puţin la îndemâna receptorului de masă: şampania. Cea care este aici un fel de premisă, de introducere, de expoziţiune în problematica exploatată anecdotic.

Să ne amintim, chiar dacă se poate să nu fim suficient de precişi: existau bunuri de larg şi curent consum, bunuri de folosinţă îndelungată şi bunuri de lux. Şampania cred că stătea într-un raft al echivocului. Era şi nu era din această din urmă categorie, oarecum stigmatizată oficial, dar purta cu sine – în vreme ce totuşi se producea în România şi exista în comerţul socialist – semnul mai multor însuşiri de o compatibilitate relativă cu latura normativă a mentalităţii regimului: nu era dedicată unei petreceri chiar tovărăşeşti, ci asociabilă mai curând desfrâului, îl evoca pe producătorul occidental şi evoca Occidentul imperialist putred şi aristocratic etc. Şi aici e aici: în realitate, în democraţia populară, existau atracţii, nevoi, înclinaţii, gusturi, preferinţe aristocratice şi răspunsuri în consecinţă. Irepresibile, de neînlăturat şi de nerocolit.

Un document din arhiva fostului Comitet de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Suceava devine în chestiune de o relevanţă care îl face demn de a fi cunoscut. El este nedatat (probabil că şi semioficial) şi, ca urmare, nu se poate şti dacă protagonistul poveştii pe care o propune – adică înaltul activist PCR Miu Dobrescu, un om care a lăsat în urmă păreri bune – era încă prim-secretar al Comitetului Judeţean Suceava al PCR sau plecase deja din Suceava pentru a fi şef al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (un minister socialist al culturii). În orice caz, scena este a pregătirilor pentru dezvelirea statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare din vecinătatea Cetăţii de Scaun, eveniment la care urma să participe însuşi şeful statului, Nicolae Ceauşescu, iar asta implica angajare, căutări şi responsabilitate, toate ieşite din obişnuit.

E vorba de trei pagini dactilografiate însoţite de un bileţel care conţine textul, de asemenea dactilografiat: „Spre informare: În ziarul Observatorul din Sibiu, în ziua de 13 iunie 1883, apare Cronica desvelirii statuii Ştefan cel Mare din Iaşi”. Transcriem mai jos, în ortografia actuală, textul integral al ştirii. Semnat: Alexandru Toma (de la începutul lui 1974, preşedinte al CCES Suceava). Textul articolului transcris de la rubrica Din România a gazetei sibiene redă fără comentarii, dar cu evidentă condescendenţă şi vizând cert obţinerea unui efect emoţional, programul ceremoniei de dezvelire a statuii de la Iaşi a voievodului moldav – la care participă M.S. Regele. E o serbare populară cu salve de tunuri matinale şi altele repetate mai târziu, serviciu divin la Mitropolie, la „Sf. Nicolae Domnesc” şi la statuie, muzică şi rugăciune militară, cuvântări, depunere de coroane, defilare, focuri de artificii, apoi în ziua următoare, întreceri la poligonul de tir cu înmânarea premiilor de către M.S. Regele, banchet, muzici în pieţele şi grădinile publice. Toate după ce în ajun, se făcuse o primire cu pompă a delegaţiilor la gară (pe lângă Rege şi suită, Corpurile legiuitoare, Înalta curte de casaţie şi conturi, Corpurile armatei, Academia Română, Universitatea din Bucureşti, consiliile judeţene, al Capitalei şi ale localităţilor unde Ştefan cel Mare a purtat bătălii etc.), o conferinţă despre marele voievod la Universitate, retragere cu facle şi concerte în grădinile publice.

Pe bileţelul însoţitor menţionat însă, sub textul mai sus redat, chemarea comunistă irepresibilă a şampaniei: cu creion roşu, în caligrafie de admirat, încheiat prin semnătura „MD” (fireşte, Miu Dobrescu), textul: „Tov. Toma, F. interesant. Unele elemente le-am putea avea în vedere la evenimentul similar de la Suceava”…

 AUREL BUZINCU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI