Într-o rubrică care îşi propune să genereze râsul (cât mă pricep şi câtă inspiraţie de moment am), vin în faţa dumneavoastră cu o întrebare mai puţin veselă: Cine râde de „proasta Europei”, România? „Calitatea” de proasta Europei a fost atribuită ţării de maestrul Ion Cristoiu, un adept înfocat al titlurilorCiteşte

Când este bine să-i credem pe politicieni? Nu vă grăbiţi să spuneţi niciodată! Se întâmplă când îşi „pun cenuşă în cap”, după unele dezvăluiri pe care nu le pot respinge sau când acuză adversarii. Criticele reciproce între competitorii politici, pe lângă satisfacţia şi veselia cetăţenilor, sunt şi nişte paşi bineveniţiCiteşte

Am primit sfaturi şi îndemnuri menite a mă face mai eficient în oferirea de servicii gratuite. Din partea beneficiarilor acestor servicii, evident! M-a amuzat tonul didactic, evidenţierea câştigurilor nemateriale(?!) pe care le voi obţine în opinia sfătuitorilor şi, mai ales, convingerea lor fermă că „m-a făcut din vorbe”. Şi pentruCiteşte

Suntem într-o perioadă dură şi deprimantă, generată de război, terorism, ameninţări şi „punerea între paranteze” a dreptului omului şi popoarelor. Putem repeta titlul acestei rubrici fără să ne tremure vocea? Greu, dar umorul a supravieţuit şi în timp de război, în forme diferite (umor negru, spre exemplu), şi în manifestăriCiteşte

Veselia trebuie să aibă un motiv. Manifestarea ei fără motiv trezeşte suspiciuni întemeiate, îngrijorare în familie şi, în final, tratament medical. Sursa iniţială a hohotelor de râs sunt întotdeauna oamenii cu acţiunile, declaraţiile, snobismul nătâng sau asumarea unor calităţi inexistente pe plan profesional, cultural sau social. Iar din total cetăţeni,Citeşte

Manifestările în spaţiul public ale demnitarilor şi echipelor lor sunt laude „de sine” sau modalităţi de comunicare? Peste tot în lume realitatea este „înfrumuseţată”, contează însă şi proporţia. La noi, modelul Ceauşescu de a prezenta „realizărilii” a supravieţuit Revoluţiei şi se manifestă cu o intensitate ridicată, atât la nivel central,Citeşte

Vrem să trăim mai bine, să ne bucurăm de viaţă, să avem mai mult şi (neapărat!) să-i depăşim pe toţi cunoscuţii în bunăstare. Dorinţa nu este neapărat de condamnat, dezvoltarea personală este legată total de progresul general. Împlinirea aspiraţiilor fiecărui cetăţean (sau a majorităţii, mai exact!) generează o societate dezvoltată,Citeşte

Ca român cu multă „vechime” pe aceste meleaguri şi cunoscător al felului de a fi al acestui popor, vă propun o întrebare: este bine în România să fii prost sau să faci pe prostul? Zâmbiţi şi apoi gândiţi! Pentru mulţi este foarte avantajos să fii prost, pentru că beneficiază deCiteşte

Văzând comportamentul clasei politice (nu în totalitate, dar în mare parte) în aceste momente de criză internă şi externă îţi vine să pui o întrebare, respectiv: „Chiar vor înjuraţi?”. Gafele şi declaraţiile nătângi în perioade „liniştite” sunt materie primă de înaltă calitate pentru această rubrică şi le mulţumesc mult, darCiteşte

 Intelectualul român mediu foloseşte reţelele sociale, urmăreşte televiziunile (doar cele care îi plac) şi rezolvă integrame. Şi se consideră clar superior „maselor largi populare”, care se relaxează la cârciumi, adoră bârfele (indiferent de „ţinte”) şi refuză orice texte scrise de frica de a nu le fi afectată vederea (NU şiCiteşte