Proiectul reîntregirii României, reluat la Iaşi

Un proiect naţional la care cărturarul şi omul politic Vasile Diacon a conlucrat din 1991 cu Mircea Druc, preşedintele Consiliului de Miniştri în perioada 25 mai 1990-28 mai 1991 al RSS Moldova, vizează reîntregirea României prin revenirea Basarabiei în graniţele fireşti ale ţării. Acest deziderat a fost tema întrunirii simbolice din 20 august în Sala Sinodală „Iustin Moisescu” a Mitropoliei Iaşi, la care a participat o delegaţie din actuala Republică Moldova cu scopul de a consfinţi printr-o declaraţie comună principiile, motivaţia şi necesitatea înfăptuirii unităţii neamului. După o primire caldă, cu aplauze şi îmbrăţişări a numerosului grup sosit de la Chişinău, Vasile Diacon a prezentat conducătorii delegaţiei în ovaţiile celor peste o sută de participanţi: preşedintele Consiliul Naţional al Unirii, profesorul universitar Alexandru Arseni, Gheorghe Viţă, fost diplomat, Niculai Misăil, deputat, Ioan Madan, ex-deputat, Anatolie Petrici, preşedintele Centrului „Sirius” din Chişinău pentru drepturile fundamentale, Valentin Ţapeş, liderul Asociaţiei „Forţa Veteranilor Ialoveni” şi alţii.

În deschiderea lucrărilor, Vasile Diacon, preşedinte al filialei ieşene a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (SCLRB), a subliniat faptul că acest ideal n-a fost nicio clipă abandonat, dar s-a lovit de impedimentele forţelor potrivnice de pe ambele maluri ale Prutului: „Consiliul Naţional al Unirii (Reîntregirii) înfiinţat la Chişinău în 1991 şi constituit la Iaşi în 6 decembrie a avut prima convenţie la Iaşi în 24 ianuarie 1992, în sala Teatrului Naţional. Au participat personalităţi româneşti de elită, dar a lipsit preşedintele ţării. Atunci s-a strâns în jurul teatrului puhoi de lume, arătând că la Iaşi s-a strigat pentru prima dată «Vrem Unire!», în seara zilei de 24 decembrie 1989. Deşi Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 a fost denunţat în virtutea evoluţiei evenimentelor istorice, de către Duma de la Moscova, la 24 decembrie 1989, autorităţile române nu au acţionat pentru a cere imperativ să fie declarată oficial nulitatea efectelor acestui pact şi ale protocolului secret în urma căruia au fost ocupate abuziv Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. O declaraţie adoptată în acest sens în 24 iunie 1991 de Parlamentul de la Bucureşti, din care făceam parte, precum şi Declaraţia de Independenţă din 27 iunie 1991 a Republicii Moldova în care se făcea referire la această situaţie nu s-au finalizat în spiritul înfăptuirii idealului naţional al reîntregirii. Iată de ce se impune astăzi, într-o conjunctură politică internaţională excepţională, reluarea acestui demers pe care l-am conturat explicit în «Scrisoarea-apel adresată poporului român de pe ambele maluri ale Prutului» pentru reactivarea acestei acţiuni şi organizarea prezentului consiliu. În consecinţă, dat fiind intervalul de peste 30 de ani de la prima noastră iniţiativă şi actuala conjunctură politică în care ne aflăm (conflictul de la graniţele ţării fiind şi el o motivaţie), toţi cei prezenţi astăzi vor fi consideraţi membri fondatori ai Consiliului Naţional al Unirii.

Menţionez de asemenea că, înaintea întrunirii Consiliului Naţional al Unirii din data de 20 august 2022, unele organisme basarabene au adresat Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului României solicitări exprese de recunoaştere a faptului că românii din Basarabia sunt parte a României, cu toate drepturile ce decurg din aceasta”.

Intervenţiile la cuvânt au fost numeroase, dată fiind participarea mai multor reprezentanţi ai unor formaţiuni politice – parlamentari, consilieri locali, ai unor asociaţii civice sau profesionale cărora organizatorul şi moderatorul Vasile Diacon s-a asigurat că pot să-şi expună opiniile pe durata celor patru ceasuri ale întrunirii. Toate aceste alocuţiuni au exprimat cu fermitate determinarea de a se face toţi paşii oportuni pentru realizarea unităţii neamului. Note şi informaţii inedite, documente istorice, fapte relevante, acte juridice au fost expuse cu patos, dar cu luciditate şi cu o solidă argumentaţie în susţinerea cauzei, spaţiul unui astfel de articol informativ permiţând doar o informare succintă.

Conducătorul delegaţiei de la Chişinău, Alexandru Arseni, expert în chestiunea tratatelor juridice, consideră că o soluţie naturală a reunificării este întrutotul oportună sub aspect juridic. Făcând un amplu expozeu privitor la ocupaţia rusească a Basarabiei şi la starea actuală, el identifică una din cauzele oportuniste în politica şi interesele „stataliştilor” care „sunt urmaşii lui Hitler şi Molotov, iar statul Republicii Moldova s-a născut doar pentru ca ţara să rămână sub influenţa rusească. „Încă din 2019-2020 am pregătit o riguroasă documentaţie care să fie supusă atenţiei forurilor de la Bruxelles pentru a înţelege lucrurile în lumina adevărului. Este de remarcat că toţi cei prezenţi suntem primii care, fără echivoc, am acceptat  ideea unităţii noastre naţionale.”

Anatolie Petrici demonstrează că „toţi cetăţenii noştri aflaţi în teritoriile sub ocupaţie sovietică au fost şi sunt cetăţeni români din naştere, care n-au motive să obţină prin cerere redobândirea cetăţeniei române pe care n-au pierdut-o «de jure» niciodată. Avem o singură ţară, iar Republica Moldova e o făcătură sovietică pe teritoriul României. Basarabia este din punct de vedere juridic parte a României, iar toate actele dovedesc acest adevăr istoric. Protocolul «Ribbentrop-Molotov» nu avea consistenţă juridică, nefiind ratificat, iar în «Pact» nu se menţionează nimic care să afecteze România”.

Lucian Lupu, reprezentantul Consiliului Judeţean Iaşi, transmite felicitări pentru acest subiect important, apreciind că politicienii trebuie să aibă mai mult curaj în susţinerea unor proiecte naţionale: „Consiliul Judeţen Iaşi e înfrăţit cu 22 de raioane din Republica Moldova cărora le va asigura aprovizionarea cu apă, iar în perspectivă vom avea un pod ce se va conecta cu autostrada ce se va construi, pentru a înlesni comunicarea şi legăturile noastre economice şi culturale. Este important ca politicienii să conlucreze pentru proiecte fundamentale, indiferent de apartenenţa partinică”.

Prof. univ. dr. Alexandru Amititeloaie consideră că anul 1991 a fost un moment ratat, iar „Independenţa” Republicii Moldova e o eroare istorică: „Balticii şi-au refăcut statalitatea, iar în ce ne priveşte pe noi, Pactul Ribbentrop-Molotov a devenit nul în 22 iunie 1942, astfel încât teritoriile ocupate de sovietici trebuiau să revină la România. De la 27 august 1991 sunt 31 de ani şi memoria Unirii e vagă. Referendumul nu e o soluţie, dacă ne gândim ce s-a întâmplat în imperiul ce a schimbat structura demografică. Nici ideea de a merge cu jalba la Bruxelles nu are sorţi de izbândă, căci de s-ar fi dorit rezolvarea, s-ar fi întâmplat până acum. Din păcate, legile actuale subminează identitatea naţională, neglijând flagrant valorile identitare româneşti. Se poate vorbi de un act de trădare naţională prin felul cum s-a legitimat pierderea nordului Bucovinei, cedată ucrainenilor în 1997, care a intrat în vigoare în 2001”.

Parlamentarii ieşeni ai partidului AUR şi-au exprimat poziţia prin vocea lui Cornel Ciucanu, cercetător, istoric, care aplaudă vibraţia naţională exemplară de la această întrunire. Făcând un excurs istoric de la 1711 al relaţiilor româno-ruse, el observă cel puţin 12 invazii, ceea ce atestă pericolul rusesc expansionist, după cum afirma un providenţial istoric al românilor – Gheorghe Buzatu: „Blestemul geopolitic al românilor este de a fi prea departe de Dumnezeu şi prea aproape de Rusia”. El acuză felul în care „ideea de reformă a distrus prin diversiuni cu oameni neaveniţi instituţiile noastre fundamentale, armata, sănătatea, învăţământul, încât e imperios să salvăm pentru românitate – limba, istoria, geografia şi religia”.

Gestul lui Valentin Ţapeş, liderul Asociaţiei „Forţa Veteranilor Ialoveni”, de a aduce un drapel românesc găurit de gloanţe în timpul războiului din Transnistria, la care a luat parte, a impresionat asistenţa. Cu emoţie a fost primit şi discursul colonelului (r) Mihai Ştefan Focşa, reprezentând Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, filiala Vaslui, care glorifică istoria şi pe eroii asasinaţi la Bălţi, fiindcă „armata e sufletul naţiei” şi înmânează o cocardă omagială delegaţiei de la Chişinău, iar profesorul Viorel Câtea din Iaşi a însufleţit atmosfera recitând poezia lui Mihai Eminescu „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”.

Subliniind pericolul rusesc, un alt membru al delegaţiei de la Chişinău, Gh. Viţă, fost membru în Ministerul de Externe, arată că în contextul tensionat actual e nevoie de o mişcare puternică de ambele maluri ale Prutului, căci „dacă Putin cucereşte Odesa, în două ore e la Chişinău, de aceea se impune reîntregirea  ţării. De aici de la Iaşi va începe Unirea ca şi în trecut, aşa arată istoria. O societate civilă unionistă trebuie să cuprindă toate judeţele ţării”.

În acelaşi spirit se pronunţă compatriotul Ion Broască, dar afirmă că preferă termenul „reîntregire” şi nu „unire”: „Veninul inoculat în perioada sovietică încă funcţionează cu efect nociv, iar pericolul de la răsărit e foarte grav. Corpul diplomatic de la Bucureşti şi Chişinău să bată la uşile Cancelariilor”.

Afişând crezul patriotic şi prin cămaşa naţională, deputatul diasporei româneşti Boris Volosatîi, profesor de istorie vreme de 42 de ani, fost director la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chişinău, „unica şcoală care nu a avut limba rusă”,  îşi spune răspicat mesajul „să se audă în toate capitalele că România n-a avut graniţă la Prut. Să facem reîntregirea prin organisme comune ale celor două state”.

Profesorul universitar doctor Ion Iliciuc atrage atenţia asupra marelui pericol pe care îl reprezintă plecarea românilor basarabeni şi revărsarea peste Basarabia a ucrainenilor care cumpără toate proprietăţile disponibile, subliniind că şi catastrofa lingvistică, vizibilă inclusiv în Parlamentul Republicii Moldova unde este folosită limba rusă, deşi Constituţia prevede că limba oficială este limba română, precum şi problema transnistreană sunt piedici în calea unirii. Sugerează ca toate sărbătorile importante să fie sărbătorite împreună de românii de pe cele două maluri ale Prutului, aşa cum se întâmplă cu Ziua Limbii Române.

Alexandru Arseni conclude că „a fost o întâlnire înflăcărată care trebuie să se regăsească în următoarele acţiuni. Rezoluţia ţine cont de ansamblul opiniilor exprimate, stipulând de la bun început un adevăr de necontestat: Reunificarea românilor este legitimă, legală şi oportună!”

Mulţumind participanţilor, Vasile Diacon reafirmă importanţa proiectului reîntregirii, relevând totodată atenţia pe care o acordăm românilor din nordul Bucovinei, din perspectiva Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, ca preşedinte al filialei ieşene.

A consemnat

VICTOR IOSIF