Din vorbă-n vorbă

> PĂSĂRI SAU PAZNICI? Într-o revistă de cuvinte încrucișate („Rebus maxim” nr. 63, septembrie 2007) putea fi citită următoarea definiție pentru cuvântul paznici: „Privighetori ce se întâlnesc tot mai rar”. Fapt extrem de rar în astfel de publicații (fiindcă, de obicei, autorii sunt utilizatori avizați ai dicționarelor), se crea o confuzie între numele (la plural) al unei specii aviare (care, poetic, e numită și filomelă) și cel cu totul lipsit de… virtuți lirice al oamenilor care prestează o activitate de veghere / priveghere.

 

Într-un alt context publicistic, sub titlul „Privighetorii Constituției” se afirma: „Privighetorii Constituției vor continua să ne zgârie timpanele cu sunetele lor false” („Adevărul”, 13 februarie 2008). De data aceasta, se specula asemănarea formală dintre două paronime – privighetori / priveghetori –, dar tot cu prețul unei confuzii. Oricum, este limpede că vizați erau priveghetorii, fiindcă substantivul era masculin articulat. Probabil, dată fiind raritatea lui priveghetori, în ambele cazuri a fost mai… la îndemână privighetori, modificarea de sunet / literă fiind însă neavenită. Se produc, e drept, mai rar, și confuzii în sens invers: în loc de corectul privighetori apare priveghetori (e greu de spus dacă de vină sunt dificultățile de pronunție sau tendința de rostire „aleasă”, prețioasă). Chiar titlul unui volum de poezie apare reprodus pe un site sub forma „Noapte cu priveghetori”. > CABRAT / CAMBRAT. Cu această pereche lexicală rămânem în sfera paronimelor. Adică a unor cuvinte cu formă asemănătoare, dar deosebite ca sens, care prezintă riscul de a fi înlocuite unul cu celălalt, în dauna clarității și corectitudinii. Cabrat (de la a cabra) este folosit mai ales cu referire la cai (dar apare și în legătură cu alte patrupede) sau la avioane. Verbul este definit în DEX astfel: ”A se ridica pe picioarele dinapoi; a se încorda, a se ridica; (despre avioane) a se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede”. Iată și două citate lămuritoare: „degetele permanent cabrate ale balerinelor” („România literară” nr. 27/2007, p. 4); „Căluțul cabrat, sub tirul «săgeților»” (titlu în „Cotidianul, 3 august 2007; se referă la simbolul companiei Ferrari prezent și pe mașinile sale de curse). Cambrat apare mai frecvent în referirile la operații de croitorie (modă vestimentară), dar definiția lui din DEX este mai cuprinzătoare (făcând posibilă și confuzia cu celălalt element al perechii paronimice): „îndoit, încovoiat, arcuit”. Ambele verbe – a cabra, a cambra – sunt împrumutate din franceză: cabrer, respectiv cambrer, împreună cu sensurile principale. Ca și în limba de origine, a (se) cabra este folosit și în sens figurat, cu referire la oameni (revoltați). Deși prezentat în dicționare ca intranzitiv, el tinde să devină tranzitiv (și reflexiv) în românește: „Ferrari cabrează căluțul” („Cotidianul”, 15 ianuarie 2007); „îl simțeai cum se cabrează în permanență spre exterior” („Ziarul de Duminică”, 8 iunie 2007); „caii se cabrează, nimeni nu mai simte vântul dur” (www.românialiberă.com/articole).