A fost şi a rămas un om deosebit! Mă număr printre cei din generaţia care au avut în viaţă marea fericire să-l cunoască. Mă mândresc cu acest fapt pe tot parcursul vieţii…
Vasile Leviţchi a fost unicul poet român („moldovean”, cum se spunea pe atunci), care a fost prezent în anii mei de şcoală, la o întâlnire cu noi, elevii şi profesorii şcolii medii din Pătrăuţii de Jos. Până azi mi s-au întipărit în memorie acele neuitate versuri pe care le citea poetul despre două fete care cântau în vagon, despre teii din Bucovina, despre alte lucruri frumoase. A fost unica întâlnire cu un asemenea om în toţi anii noştri de şcoală. A fost ca o rază de soare, printre acele multe şi numeroase adunări comsomoliste, seri ateiste, manifestări de tot genul despre partid, Lenin, Kremlin, puterea sovietică, kolhoz etc.
Aveam să-l cunosc pe marele nostru poet, traducător, eseist şi profesor Vasile Leviţchi cu mulţi ani mai târziu. Deja fiind profesoară la liceul din Cupca, mai ales pe la începutul anilor -’90, când a început lungul şi anevoiosul nostru drum al renaşterii naţionale…
A fost prezent atunci la prima Mare Adunare Naţională a românilor din Cernăuţi, la primul Congres al românilor nord-bucovineni, la alte manifestări de suflet ale neamului nostru. Ne-a rămas în memorie înfiinţarea Filialei Societăţii pentru Cultura şi Literatura română în numele lui Mihai Eminescu, în satul Cupca. A fost prezent atunci pe scena şcolii, alături de alte mari personalităţi din Bucovina noastră. A vorbit frumos, cumpătat, cum doar el putea să o facă.
Ne întâlneam cu domnia sa la ceremoniile de la Cernăuţi, pe la începutul anilor ’90. Mereu calm, cumpătat, liniştit, îngăduitor… Iar până atunci trecuse prin atâtea încercări. Noi, care cunoşteam doar parţial prin ce trecuse, ne miram de unde atâta răbdare, bunătate, îngăduinţă…
A fost un poet deosebit. A scris poezii bune. A descris plaiul, baştina, meleagul natal. Le-a iubit din toată inima.
În biblioteca mea, alături de cărţile atâtor mari oameni din toate timpurile, se află şi câteva culegeri de poezie ale poetului Vasile Leviţchi. Iar în arhiva mea personală se află mai multe reviste, ziare de şi despre Vasile Leviţchi. În muzeul liceului din Cupca, în cabinetul de limbă maternă se află mape cu materiale felurite despre poetul de pe Valea Siretului.
A fost printre primii care a scris despre poetul Ilie Motrescu, atunci, când poetul a dispărut în mod misterios.
Aşa s-a întâmplat. La Simpozionul de la Chişinău, din 2002, la comemorarea poetului-martir Ilie Motrescu, am fost invitaţi la mormântul lui din cimitirul oraşului, unde îşi dorm somnul de veci atâtea personalităţi ale culturii şi literaturii basarabene, de fiul Valeriu şi fiica acestuia. Iar regretata doamnă Maria Motrescu-Popescu, sora poetului Ilie Motrescu, a pus şi un buchet de crizanteme albe pe mormântul copământeanului nostru.
Mereu îl vom păstra în inimile noastre ca pe un om deosebit, pe un poet de valoare, o personalitate a Bucovinei noastre – leagănul talentelor din toate timpurile.
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii