O vorbă din popor spune că „obraznicul mănâncă praznicul”! Perfect adevărat! Iar când, normal, obrăznicia se cuplează cu prostia, avem reţeta „omului nou” creat în socialism şi pus după 1990 să „construiască” capitalismul. Freud spunea că lipsa ruşinii este primul simptom al prostiei! Am spus-o ca să dau vina pe cineva. Obrăznicia extremă o regăsim în toate zonele vieţii publice: politică, administraţie, societate, dar şi în educaţie şi în cultură, din păcate! Mai mult, impertinenţa maximă cuplată cu tendinţa de a „da ţeapă” este foarte prezentă şi în activităţile private unde, până la pervertirea oribilă a caracterelor umane generată de bolşevism, cuvântul conta mai mult decât contractul autentificat notarial. Să vedem unde este mai intensă manifestarea obrăzniciei şi a lipsei de scrupule în ţara „tuturor posibilităţilor” (de a încălca toate normele legale sau de bun-simţ) care este România…
În primul rând, în politică vedem personaje care mint fără nicio urmă de ruşine şi fără să roşească sau să le tremure glasul. Este clar că una dintre condiţiile succesului în politică este obrăznicia verbală, dar şi datul la gioale adversarului şi partenerului politic… când este necesar. Apar dezvăluiri „explozive” despre cei care ar putea concura pentru postul pe care îl râvneşte politicianul de Dâmboviţa, dar şi de Suceava. De cele mai multe ori false, dar eficiente în murdărirea adversarului în faţa electoratului! În plus, este o regulă verificată că o promisiune (bătaie spre viitor) are un efect pozitiv în faţa electoratului naiv dacă este făcută cu maximum de obrăznicie şi fără complexe. Fără jenă, spune-le ce vor să audă şi te vor aprecia! Că sunt foarte puţini cei care ştiu ce este posibil şi ce nu….
Administraţia – din păcate o extensie a politicului în viaţa publică şi nu un număr de instituţii în slujba „cetăţii” – este o zonă în care obrăznicia este enervantă, permanentă şi sfidătoare. Şi nu mă refer doar la celebrul funcţionar de la ghişeu! Toţi cei care sunt plătiţi de la buget ar trebui să fie în slujba cetăţenilor care le acoperă financiar salariile. Adică medicii care nu renunţă la „plic”, poliţiştii dedulciţi la şpagă, profesori mai preocupaţi de meditaţii (precum preşedintele) decât de orele de clasă, militari leneşi etc. Mai nou am observat obrăznicie şi cei care au relaţii cu publicul din partea marilor firme private! Cu aplomb şi fără acoperire legală sau bun-simţ cer absurdităţi cu ton de poruncă.
Obrăznicia cu ştaif se manifestă în diplomaţie! Ne desconsideră, ne mint folosind discursuri rafinate şi făcând apel la cutume diplomatice sau legi internaţionale inexistente! Ce aţi realizat dragilor, cu preşedintele în frunte pe plan internaţional pentru România? Eşecuri în rafală, reprezentare jenantă la nivel european sau mondial şi o imagine de ţară africană subsahariană pentru România. Voi sunteţi urmaşii lui Nicolae Titulescu în politica internaţio-nală? Ce notă meritaţi pentru realizări?
Obrăznicie mai vedem în sănătate, unde deşi plătim suntem trataţi „de sus”, în instituţiile de cultură şi artă, pe care fericiţii soartei au pus stăpânire ca pe propria moşie, în şcoli, unde salariile mici (real!) au generat dezinteres şi atitudine sfidătoare etc.
DAN STRUTINSCHI
P.S.: Dacă faci o plimbare prin oraş, eşti izbit, printre alte anomalii, de magazinele de pompe funebre! Memento mori! De ce nu folii pe geam, ca la jocurile de noroc?
Comentarii