„Mai e timp, încă e timp”

Ţin în mână o carte cu un asemenea titlu. O carte de valoare, o carte care te îndeamnă la fapte bune. O carte ce conţine mult adevăr, înţelepciune, credinţă, dreptate…

Autorul ei este ing. Ioan Nicolae Muşat din oraşul Buzău, România. Iar domnia sa nu este altcineva decât neobositul preşedinte-fondator al Asociaţiei creştine ASCIOR. Cel care, în anul 2017, venea la Cernăuţi, însoţit de alţi câţiva oameni de bună-credinţă, pentru a înfiinţa şi aici o filială creştină de binefacere. A deschis-o. De atunci a reuşit să deschidă zeci de filiale, atât în ţară, cât şi peste hotarele ei. Dăunăzi scriam pe reţelele de socializare, dar şi în puţinele ziare ce ne-au mai rămas, despre cea de a V-a Conferinţă internaţională ASCIOR, de la Buzău, la care am participat şi noi, o mică delegaţie din regiunea Cernăuţi.

Atunci, la conferinţa din luna octombrie a.c., dl Nicolae Muşat ne-a făcut cadou cărţile sale. Are trei cărţi până în prezent scoase de sub tipar. Ca om care conduce o asociaţie creştină, cărţile sale sunt o chemare la credinţă, bunătate, înţelegere… În 2016 a scos de sub tipar volumul „Paştile Tău, Doamne” – poezie şi proză. În 2022 a apărut cartea „Ergogetica Împărăţiei Cerurilor”, o carte cu caracter filosofic creştin. Iată că, în acest an, rodnic pentru dl Muşat, îi apare cartea de versuri şi reflecţii creştine „Mai e timp, încă e timp”.

În „Preacuvântarea” semnată de pr. prof. dr. Mihail Milea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cel care a binecuvântat şi a ajutat cu multă evlavie şi plăcere toate cele cinci ediţii ale Conferinţei ASCIOR, ne spune simplu şi pe înţelesul tuturor că este timp, încă este timp pentru poezie, fapte bune, fapte creştine. Pr. Milea face un apel, în prefaţa pe care a semnat-o, la credinţă, la dorinţa autorului de a scrie ceva frumos, la viaţă, speranţă, bunătate. Mulţumindu-i frumos şi dorindu-i mari succese pe viitor, părintele spune: „Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi dea inspiraţie şi putere harică, pentru a mai scrie şi alte volume de poezii, spre slava lui Iisus Hristos”.

Chiar pe pagina respectivă, autorul ne aduce aminte, în prima sa reflecţie, un lucru pe care ar trebui să-l respectăm şi să-l ţinem minte noi, creştinii ortodocşi: „De-am cunoaşte suficient de bine sfinţii cu mărturisirea, viaţa şi lupta lor incredibilă, L-am cunoaşte şi pe Dumnezeu al cărui slujitori sunt aceştia…”.

Încă o prefaţă este semnată de pr. prof. dr. Aurelian Damian, intitulată „Scrie, frate, scrie…!”, care este de fapt un îndemn şi o încurajare pentru autorul versurilor şi reflecţiilor creştine, căruia i-am zice şi noi să scrie, că scrie ceva bun şi necesar pentru toţi. Mai ales pentru vremurile de restrişte pe care le trăim în această perioadă.

În volumul respectiv sunt zeci de poezii bune, zeci de reflecţii ce ne îndeamnă la fapte bune, la rugăciune, la mărinimie, înţelegere… Iată cum ne sfătuie chiar în poezia cu acelaşi titlu, „Roagă-te”: „Când nu ştii ce să spui: Roagă-te / Când nu ştii ce să faci: Roagă-te / Când nu mai ştii de tine: Roagă-te…”.

Într-un alt text intitulat „Scriitorul ar trebui să fie”, poetul Ioan Nicolae Muşat ne spune de fapt cine trebuie să fie un scriitor – Glasul naturii, glasul sufletului, flacăra vie a neamului său… Iată un scurt fragment dintr-un alt text care se numeşte „De m-ar întreba Dumnezeu”: „De m-ar întreba Dumnezeu / Cum vreau să arate Pământul / I-aş spune scurt: Ca Cerul, Doamne!”.

Nu uită nici de marele nostru poet naţional Mihai Eminescu în poezia „Eminescu este”: „Eminescu este mereu şi oricând / Cu voia sau fără voia noastră… / Eminescu este mai ales / Ca o mângâiere în mijlocul neputinţelor noastre…” / Eminescu este printre noi veşnic…”.

Multe şi deosebite sunt toate poeziile din recent apăruta carte. Toate conţin învăţături creştine, îndemnându-ne la fapte bune. Merită şi trebuie citite, cunoscute de toţi. Mai ales că trăim nişte timpuri grele, amăgitoare, cu fel de fel de piedici ce ne ies în cale la tot pasul. Autorul ne spune, ne îndeamnă, ne cheamă, avertizându-ne pe toţi că este vreme încă. Este vreme să nu fim nepăsători, indiferenţi la un strigăt de ajutor, la o durere străină. Este vreme pentru milostenie, bunătate, atenţie, răbdare, credinţă, speranţă…

La final, trei postfeţe, prima cu titlul „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, semnată de scriitorul publicist Dimitrie Istrate Ruşeţeanu, a doua „Note de lectură” de scriitorul Vasile Ruşeţi, iar a treia „O carte de pedagogie creştin-ortodoxă în versuri”, avându-l ca autor pe Girel Barbu, scriitor şi vicepreşedinte ASCIOR.

Cartea a fost tipărită, ca şi cele două precedente, la editura Teocora din Buzău şi repet că trebuie şi merită să-şi ocupe locul în bibliotecile noastre, dar şi în sufletul şi inima noastră de creştin.

Neostenitului domn Ioan Nicolae Muşat îi dorim pană inspirată în continuare, credinţă şi speranţă. Fie ca bunul Dumnezeu să-l ajute şi de acum încolo la crearea unor lucruri frumoase, trebuincioase şi necesare tuturor. Doamne Ajută! (ELEONORA SCHIPOR, profesoară, scriitoare, preşedinta Filialei Cernăuţi a Asociaţiei creştine ASCIOR)