Un domn de a cărui prietenie mă simt onorat a ridicat într-o discuţie o problemă care ar trebui tratată cu seriozitate; dar nu este felul meu de a fi. Domnia sa se întreba câţi dintre tinerii politicieni se vor perfecţiona şi vor acumula experienţa necesară pentru a deveni „cetăţeni de vază” ai ţării. Am replicat relativ obraznic că tinerii politicieni sunt deja varză, unii chiar varză de Bruxelles! Mă refeream la europarlamentari care aproape în toate cazurile se fac de râs şi ne fac de râs. Râsul-plânsul! Dar vreau să încerc pe cât mă duce mintea şi intuiţia să dezvălui care sunt calităţile şi pregătirea necesare pentru ca anumiţi tineri să se detaşeze de masa „lipitorilor de afişe” de la partid şi să avanseze, unii teribil de repede, în ierarhia politico-administrativă.
În primul rând trebuie să fie „cel mai iubit” de liderul zonal şi automat de conducerea organizaţiei. Dacă este şi nepot/nepoată sau amant/amantă a unui demnitar şansele cresc exponenţial. Propunerea şefului, deşi generează de fiecare dată proteste în „cadrul neorganizat” (adică bârfe şi înjurături) este aprobată, ca la PCR, în unanimitate. Tânărul va deveni reprezentantul organizaţiei şi al zonei la nivel judeţean sau local (consilier), naţional (parlamentar) sau european (europarlamentar). Sunt atât de rare cazurile în care îşi merită poziţia încât ne şi mirăm (eu cel puţin!) cum de a fost promovat.
O altă cerinţă este ca junele politician să nu aibă sau să nu îşi exprime idei proprii legate de politică, administraţie, ideologie sau lideri. Ideile sunt şi vor fi în veci ale şefilor de la vârf care au grijă să le transmită ierarhic de sus în jos. Iar aspiranţii din politică a tuturor formaţiunilor politice trebuie să înveţe „poezia de la partid”, să o repete în faţa oglinzii şi apoi să o recite fără bâlbâieli masei de votanţi. Aproape toate aceste idei sunt o înşiruire de banalităţi ori chiar prostii sadea şi îţi trebuie talent de politician pentru a le expune fără să îţi tremure vocea sau să te îmbujorezi la faţă. Nu mulţi reuşesc! Dar cei care reuşesc au viitorul politic asigurat!!
O altă cerinţă pe care o consider esenţială – iar neîndeplinirea ei eliminatorie – este ca tânărul care ne va reprezenta (oare?) să-şi tempereze elanul când este vorba de ascensiunea pe scara ierarhică a partidului. Să nu râvnească la scaunul şefului decât în momentul în care este sigur că îl va obţine! În caz contrar, este „o greşeală politică fundamentală” cum spuneau comuniştii despre cei care „rămâneau în Vest”. Cariera sa este total compromisă!
Am enumerat doar trei din condiţiile pe care un tânăr trebuie să le îndeplinească pentru a deveni un „politician de vază”. Sunt mult mai multe, fapt care explică numărul redus al celor care reuşesc. Trebuie să adaug, ca o cerinţă eliminatorie, ca banii să nu fie o problemă pentru aspirant. Politicienii nu concep să primească în rândul lor aspiranţi săraci! Ar strica groaznic imaginea şi s-ar simţi stânjeniţi.
După cum aţi remarcat, nu am considerat că inteligenţa este necesară în cariera politică. Din contra! Napoleon spunea acum 200 de ani: „În politică prostia nu este un handicap!”. Avem dovezi şi acum.
DAN STRUTINSCHI
PS: Am făcut politică în anii democraţiei naive. M-am descurcat onorabil, spun toţi. Dar nu am îndeplinit cerinţele pentru mai mult…
Comentarii