Căldură mare, monşer! Te topeşti la umbră! Nu şi politica românească. Ea nu se topeşte, ci umblă pe catalige. Să nu-şi frigă tălpile de asfalt. Mutată din parlament şi guvern în studiouri cu aer condiţionat, politica a devenit mai aţoasă ca oricând în vorbe şi planuri „din cuţite şi pahară“, face valuri cu spume, iar politicienii se dedau la calcule pe pielea ursului din pădure, mută grinzile de la pod la punte şi invers într-o ameţeală asudată, grinzi roase de vreme şi de potcoave de cai morţi.
Hai să vorbim (şi să râdem tâmp) ha-ha-ha: Ponta, consilier guvernamental! Ponta cel ce a fost cel mai jalnic prim-ministru al României. De măreţ ce se dădea, a vrut să-i ia faţa preşedintelui Băsescu, uitând că în Constituţie scrie că şi preşedinte, şi prim-ministru trebuie să-şi dea mâna pentru reuşita României, apoi mocofăneşte şi-a încălcat gentlemen’s agreement-ul cu Crin Antonescu prin care Victor-Viorel a beneficiat de sprijinul liberalilor ca să ajungă prim-ministru, dar când să-l sprijine pe Crin la preşedinţie, a dat-o cotită şi şi-a depus el însuşi candidatura, culminând cu un miting faraonic pe stadionul 23 august. La fel ca Ceauşescu.
Aşa că hai să mai râdem încă o dată degeaba: el însuşi, ca om de stat, începuse să zică vrute şi nevrute: cică nu mai putem tolera să fim arătaţi cu degetul de liderii UE, să tot fim puşi la colţ. Vrem drepturi egale şi să stăm la aceeaşi masă. Numai că Viorel nu era dispus să facă reformele cerute, nici să respecte condiţiile Tratatului de aderare, dar avea mare poftă de banii europeni, aşa pe „dai boji“. Credea că îşi afirmă demnitatea, suveranitatea, a sa în primul rând, de mare baştan al României, uitând cu totul de ideea de parteneriat. Urmaşii săi, Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă au fost şi mai tari, enunţând pentru prima dată ideea de Rom-Exit, lasă că le arătăm noi! şi Ponta a pierdut alegerile în faţa lui Klaus Iohannis, iar în 2000 majoritatea a fost câştigată de liberali şi USR.
A urmat episodul cu prietenia româno-chineză: în august 2014 împreună, evident, cu Liviu Dragnea vrea să compenseze lipsa de gratitudine a UE, aşa că face o vizită extinsă la Beijing să negocieze nici mai mult nici mai puţin decât un „parteneriat strategic“ mai „grozav“ decât acela cu SUA, plus construcţia următoarelor 2-3 reactoare nucleare de la Cernavodă, plus domeniile IT, componente auto, produse bio, construcţii de maşini… De asemenea, repune în discuţie ideea de colaborare economică şi culturală între Rusia Putinistă şi România, inclusiv participarea la una din băncile-momeală ale Moscovei. Tocmai când Putin ocupa Crimeea şi Estul Ucrainei. Sună bine?
Se pune întrebarea cu ce obraz, cu ce merite şi în ce calitate revine Ponta la Palatul Victoria, de tovarăş de coterii pesediste, de specialist, de expert în ce? Că între timp se compromisese cu totul: pierduse prim-ministeriatul în urma omorului de la Colectiv, pierduse şi şefia PSD halită de prietenul său Liviu Dragnea, devenise şi prieten al Chinei, al Rusiei şi al aliatului ei sârb, amic la cataramă şi de afaceri cu penalul Sebastian Ghiţă, ocrotit de serviciile secrete putiniste în Serbia, Ponta însuşi obţinând cetăţenia statului sârb şi calitatea de consilier al preşedintelui Aleksandar Vucic, ba chiar umblă şi după ceva sprijin politic pe la Înalta Poartă a preşedintelui Turciei Recep Tayyip Erdogan. Mai rămăsese vreo boroboaţă politică nefăcută de acest individ căruia PSD şi România nu i-au simţit nicio secundă lipsa? Sau te pomeneşti că zvonul privind candidatura cârlanului iliesc la alegerile prezidenţiale lansat pe surse se adevereşte? Iar altă mare figură pesedistă îl consideră numai bun pentru varianta: Ciolacu – preşedinte, Ponta – premier! Mai ales că şi-a dat mâna cu fostul pârnăiaş Liviu Dragnea având la picioare şi televiziunile penalului Sebastian Ghiţă şi ale altui penal Maricel Păcurariu (Realitatea Plus), membri ai asociaţiei „Rusia la zi“. Asta ca să-i închidă dl Ciolacu gura Găbiţei Firea, încă în cărţi (proprii), pentru învestitura la prezidenţiale a PSD? Că şi-aşa partidul umblă cu limba scoasă după un candidat cu şanse.
De aceea ne întrebăm: social-democraţii fac o poantă cu Ponta din nou la butoane?
Comentarii