Jelui-m-aș la străini…

 

Este a doua sau a treia oară când scriem despre un insolit cadou dăruit de fiice mamelor lor: o carte. Nu orice carte, însă, ci una adunând versuri sau amintiri scrise de mâna mamei, fie ea țărancă sau profesoară. Primim de la Baia volumul „Poezii”, de Aurica Danchief, veche abonată la ziarul nostru și, de câteva ori, colaboratoare a acestuia, ea trimițându-ne versuri, unele publicate. Versul său nu se vrea deloc pretențios, el curgând din râul lăuntric al satului, dar trăgând cu ochiul și la mecanica versului clasic. Volumul însuși este insolit, căci, în afară de coperta clasică și de cea interioară, ca și de cuprins, nu mai dezvăluie decât, aproximativ, data apariției: ianuarie 2011. Alte date, firești pentru orice apariție de carte nu ne mai oferă. Aflăm doar din cele câteva rânduri ce însoțesc volumul trimis redacției că „redactorul de carte” a fost fiica Auricăi Danchief, care i-a făcut acest cadou când autoarea a împlinit 70 de ani. „Jelui-m-aș și n-am cui/ Jelui-m-aș codrului/ Codrul are frunza deasă/ Și de jalea mea nu-i pasă// Jelui-m-aș la străini/ Până seara satu-i plin/ Jelui-m-aș stelelor/ Dar ele spre ziuă mor”. (Jalea)