Vechiul oraş de pe Prut nu-i uită pe înaintaşii care în diferite perioade ale vieţii au trecut şi poposit pe aici.
L-am marcat şi marcăm în permanenţă pe marele nostru Eminescu. Anul trecut l-am onorat pe marele voievod al neamului Ştefan cel Mare. Acest an, 2023, greu ca şi cel precedent, pentru noi, românii din Ucraina şi nu numai, este anul jubiliar al marelui compozitor Ciprian Porumbescu.
Toţi aceşti mari oameni au fost şi sunt omagiaţi prin diferite manifestări cultural-muzicale, conferinţe, simpozioane, prin poezie, pictură, vernisaje, festivaluri, recitaluri, prezentări de carte, întâlniri de suflet etc.
Cred că aşa a rânduit bunul Dumnezeu ca în anul dedicat autorului nemuritoarei „Balade” să ajung pentru prima oară în satul Ciprian Porumbescu, fostul sat Stupca, din judeţul Suceava.
Am fost împreună cu un mare grup de copii şi tineri din regiunea Cernăţi, dar şi din Republica Moldova, aflându-ne în tabăra de odihnă „Codrii de aramă” din judeţul Botoşani. Tabără organizată în cadrul proiectului de tabere ARC al DRP.
În programul excursiilor organizate, am avut prilejul să ne aflăm şi pe locurile eminesciene, şi la Cetatea de Scaun a marelui domnitor Ştefan cel Mare, ajungând şi la casa neîntrecutului compozitor bucovinean Ciprian Porumbescu. S-au întâlnit aceşti trei mari bărbaţi ai neamului într-o vară caldă şi frumoasă, în inimile şi memoria noastră, de unde n-au plecat şi nu vor pleca niciodată.
Aşadar am ajuns pe o căldură de peste 30 de grade, venind de la Cetatea lui Ştefan, la baştina lui Ciprian Porumbescu.
Mai întâi am poposit la biserica satului, unde chiar în curtea ei se află mormintele membrilor familiei Porumbescu. Aici am făcut şi primele poze. Mormântul compozitorului este înfăşurat în tricolorul românesc. Puţin nostalgici, puţin trişti, dar şi demni ne-am simţit convingându-ne a câta oară de ce oameni de ispravă a avut parte de-a lungul secolelor neamul nostru nemuritor.
Ne-am dus cu toţii la casa părintească, unde, de prin geamuri, dar şi prin uşa deschisă, se auzea nemuritoarea „Baladă”. Neavând ghid aici, am povestit chiar eu personal ce ştiam despre familia preotului Iraclie Porumbescu, despre genialul său fiu. M-am referit şi la acel eveniment istoric de la Putna, al anului 1871, când, se spune că în faţa mulţimii tânărul Ciprian a cântat la vioară Daciei întregi „Balada” ce avea să dăinuie peste vremuri. Bineînţeles că am menţionat şi întâlnrea de atunci a lui Eminescu cu Ciprian Porumbescu. În una dintre cărţile din biblioteca mea dedicate lui Ciprian Porumbescu, însuşi Ciprian spunea că, atunci când s-au cunoscut, „mâna lui Eminescu era caldă ca o inimă”. Iar marele poet român, tot în filmul dedicat lui Ciprian Porumbescu, menţiona că în mâinile compozitorului vioara devine fermecătoare. Nişte aprecieri demne de adevăraţi bărbaţi ai neamului. Mi s-au întipărit aceste cuvinte în memorie pentru totdeauna. Trei dintre marii bărbaţi ai neamului se întâlniseră din nou la Putna. Ştefan cel Mare, care era comemorat, Mihai Eminescu şi Ciprian Porumbescu! Erau atunci prezenţi la Putna şi Kogălniceanu, şi Slavici, şi alţi mari bărbaţi ai neamului nostru.
Tot aici ne-am fotografiat în faţa casei-muzeu, după ce am vizitat camerele simple şi pline de istorie, demnitate şi mândrie de neam. În curtea casei-muzeu se află şi bustul marelui compozitor, care şi-a petrecut aici primii ani ai copilăriei, dar şi o livadă cu pomi fructiferi, la fel ca şi o fântână cu apă răcoritoare.
Am plecat de acolo cu speranţa că vom mai reveni. Acest sat bucovinean, ca şi Ipoteştiul botoşănean, sunt locuri ce merită şi trebuie vizitate. Ca de altfel atâtea locuri ce adie a istorie, cultură, civilizaţie…
Spuneam zilele trecute că am în biblioteca mea câteva cărţi de şi despre Ciprian Porumbescu, o colecţie de ziare. O mapă cu reviste, fotografii, ziare o păstrez şi în muzeul istorico-etnografic al satului Cupca.
Suita de manifestări din mai multe oraşe şi comune din România, dar şi de la Cernăuţi, Boian, unde se află bustul preotului Iraclie Porumbescu, din alte părţi unde sunt români, care ţin la istoria şi cultura lor, încă o dată în plus ne arată că nu ne vom uita adevăratele valori cât vom fi pe acest pământ. Că ne vom omagia înaintaşii, ne vom cinsti eroii neamului, ne vom stărui să fim demni de marii oameni ai acestor locuri de baladă.
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii