Bucovina în fragmente de legendă

Cu paşi repezi, ne apropiem de un moment istoric semnificativ din evoluţia ţinutului de nord al Moldovei, Ziua Bucovinei, pe care o vom sărbători la 28 Noiembrie. Povestea istorică a Bucovinei, cea a judeţului Suceava şi a regiunii Cernăuţi, ne vor fi prezentate cu siguranţă de istorici, profesori şi cercetători ai domeniului. Mie, în calitate de cercetător al folclorului literar din Bucovina, nu-mi rămâne decât să evidenţiez pe scurt un pasaj din legenda populară Întemeierea Sucevei, culeasă de renumitul folclorist S. Fl. Marian (1847-1907). Conform notelor de la sfârşitul culegerii Legende istorice din Bucovina (Junimea, 1981), legenda istorică Întemeierea Sucevei a fost „auzită de la mulţi români din oraşul Suceava. O variantă a acestei tradiţii s-a publicat în „Calendarul pe anul ordinar 1886”, în Cernăuţi, sub titlul Biserica Mireuţului (p. 187) şi, ulterior, S. Fl. Marian evocă anul 1895 ca moment al publicării în volumul Tradiţii poporane române din Bucovina, adunate de S. Fl. Marian, Bucureşti. Încă de la începutul legendei, ni se prezintă stadiul geografic în care erau ţinuturile Sucevei: „Zice că în vechime pe locurile, unde se află astăzi oraşul Suceava şi satele de prin împrejurime, erau numai păduri cît vedeai cu ochii” (p.6). Potrivit aceleiaşi legende, una din preocupările oamenilor era păstoritul, astfel încât, ciobanii constituiau majoritatea locuitorilor acestei regiuni, dar şi o parte din pustnici. Punctul forte al întemeierii Sucevei evocat de textul popular este un arbore, în care locuia un sihastru, într-o „pădure mare şi deasă de arini” (p.7), aflată pe malul râului Suceava. Secvenţele prezentate sunt desprinse parcă din basm. Pe de o parte, ţinutul era prădat de căpcăuni şi lifte, iar, pe de altă parte, rugăciunea şi sfinţenia locului ţineau de scut împrejurimilor. Moartea sihastrului a dus la tăierea copacului, iar pe acest loc, din lemnul arborelui, a fost construită biserica „Sfântul Gheorghe” Mirăuţi, fosta reşedinţă arhiepiscopală, acum mănăstire, lăcaş incendiat pe atunci, potrivit legendei istorice. Ulterior, pe acest loc, oamenii au construit o biserică din piatră, lângă care a fost ridicat şi un pod, care să facă trecerea de pe un mal pe celălalt, ca protecţie pentru ceea ce avea să fie o viitoare comunitate suceveană, un loc semnificativ pentru existenţa de azi a Bucovinei. Aşadar, iată istoria locului îmbrăcată artistic în legendă, având ca sursă de inspiraţie evenimentele istorice şi basmele populare fantastice, pentru redarea elementelor miraculoase. (Prof. drd. SERGIU CRĂCIUN)