Anul acesta, pe 2 decembrie, se împlinesc 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Cleopa Ilie – duhovnic iscusit şi misionar neobosit. Printre virtuţile strălucite ale părintelui se numără şi ostenelile sale pustniceşti. Mărturie în acest sens sunt locurile în care a sihăstrit în timpul prigoanei ateiste din perioada comunistă. Vadu Negrilesei este un loc consacrat în sensul celor afirmate. Aici, părintele Cleopa s-a arătat locuitor pustiului şi înger în trup. Prin nevoinţă aspră şi prin răbdare nestrămutată părintele Cleopa s-a ridicat la înălţimea duhovnicească a marilor cuvioşi care au lucrat pustiul cel neroditor, vărsând lacrimi pentru păcatele oamenilor şi pentru pacea întregului pământ.
Părintele Cleopa a iubit mult neamul care l-a odraslit şi pământul românesc. În mod constant părintele evoca viaţa duhovnicească deosebită a conducătorilor acestui neam reflectată în ctitoria de biserici şi mănăstiri, care dăinuie până astăzi. În acest sens, părintele le vorbea mai marilor vremii despre Mircea cel Bătrân şi ctitoria sa emblematică de la Cozia, loc în care odihneşte şi mama domnitorului Mihai Viteazul, călugărită cu numele Teofana. În acelaşi rând părintele elogia pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, şi amintea de ctitoriile sale, de viaţa lui jertfelnică şi de familia lui frumoasă în care apare chipul mamei sale Maria Oltea călugărită şi aşezată în necropola de la Probota rectitorită de domnitorul Petru Rareş. În panoplia domnitorilor care au arătat fidelitate faţă de Biserică au fost aşezaţi de părintele Cleopa şi Matei Basarab, ctitor al mănăstirilor Arnota şi Căldăruşani şi Neagoe Basarab, voievod sfânt, care a ctitorit Catedrala de la Curtea de Argeş. În legătură cu această ctitorie părintele se arăta impresionat de faptul că regele Carol I, cel care ne-a adus independenţa, şi-a aşezat pe stindardul de luptă deviza: Nihil sine Deo – Nimic fără Dumnezeu.
În panoplia marilor ctitori, părintele aminteşte cu evlavie de domnitorul Vasile Lupu, care a plătit 40.000 de galbeni pentru moaştele Sfintei Parascheva. De mare importanţă sunt şi cei din familia Movileştilor, ctitori ai Suceviţei.
În evocarea ctitoriilor însemnate părintele Cleopa aminteşte şi despre Schitul Prodromu, ctitorit şi de domnitorul Grigorie Ghica. (A se vedea: Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 12, Ed. Mănăstirea Sihăstria, ed. a III-a, Vânători-Neamţ, pp. 58-61).
Toate aceste evocări ale părintelui Cleopa au menirea de a ne întări voinţa şi de a ne deschide orizontul duhovnicesc pentru a gândi şi a lucra după îndemnurile sfinţiei sale. El a zidit biserici şi mănăstiri, a ridicat obşti venerabile şi a întărit duhovniceşte mulţimi de credincioşi.
În aceste vremuri, când părintele Cleopa Ilie este propus spre canoziare, alături de prietenul său duhovnicesc părintele Paisie Olaru, generaţiei noastre îi revine datoria morală de a ţine aprinsă flacăra credinţei, pe care aceşti părinţi au păstrat-o nestinsă în vremuri furtunoase. Totodată, avem obligaţia de a cinsti memoria părinţilor şi de a promova valorile neamului pe care ei le-au apărat cu multe sacrificii.
Dovada preţuirii şi a prelungirii în viaţa noastră a lucrării părinţilor Cleopa şi Paisie o poate constitui şi implicarea în ridicarea mănăstirii de la Vadu Negrilesei. Aceasta este o lucrare jertfelnică în timpuri dificile. Dar nicio biserică sau mănăstire nu s-a ridicat fără trudă, pentru că „lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu greutate se împlinesc” (Molitfenlic, Slujba tunderii în monahism, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2002, p. 556.)
Pentru a vedea cum se naşte o mănăstire şi pentru a cinsti frumos pe cuvioşii lui Dumnezeu, invităm pe toţi credincioşii evlavioşi să participe la pomenirea părintelui Cleopa Ilie, organizată la Mănăstirea Vadu Negrilesei, sămbătă 2 decembrie, la împlinirea a 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui.
Pr. FILARET RUSCAN
Comentarii