În spiritul relaţiilor de colaborare pe care le promovează filiala ieşeană a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, preşedintele acesteia, dr. Vasile Diacon, a rezonat la „invitaţia distinsei doamne Aurica Ichim, un veritabil spiritus rector al muzeisticii ieşene (vizitaţi Muzeul Municipal şi vă veţi convinge că nu fac afirmaţii gratuite), care ne anunţă că în data de 2 noiembrie, orele 17, la Galeriile de Artă Municipale «Dan Hatmanu» (Pasajul din faţa Halei Centrale) va avea loc vernisajul expoziţiei marelui grafician şi pictor Eugen Drăguţescu”. Din mărturiile participanţilor descoperim lucruri pertinente despre personalitatea artistului, dar şi despre proiectele celor implicaţi în organizarea evenimentului.
Dr. Aurica Ichim, director al Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iaşi, atrage atenţia asupra unei situaţii paradoxale prin care „personalităţi marcante româneşti sunt mai puţin cunoscute în ţară decât în străinătate, iar acest vernisaj, la pregătirea căruia au colaborat Mihai Covaliu şi Giorgiana Cheher, se înscrie în preocupările noastre de a promova valorile româneşti, cu deosebire în cazul graficianului de reputaţie internaţională Eugen Drăguţescu, care este un fiu al Iaşului”. Aflăm că întreaga colecţie de desene provine dintr-o donaţie a regretatului inginer Dimitrie Sandu Ţopa (rudă a artistului), o primă expoziţie la Iaşi datând din 2018, când Muzeul Municipal a iniţiat şi un colocviu dedicat memoriei lui Eugen Drăguţescu, având invitaţi din Italia pe fiul artistului (pictorul Tudor Drăguţescu) împreună cu profesorul Gaetano Mongelli de la Universitatea din Bari.
Mihai Covaliu, curatorul expoziţiei, arată că majoritatea pieselor grafice reprezintă portretistica în care a excelat Eugen Drăguţescu, iar cadrul ambiental al galeriei recent modernizate, precum şi expunerea inspirată a desenelor le pun într-o lumină adecvată, subliniindu-le expresivitatea.
Într-un excurs biografic, Victor Iosif a sesizat momente semnificative din viaţa şi activitatea artistică a lui Eugen Drăguţescu (n. 19.05.1914, Iaşi – d. 31.03.1993, Roma): copilăria la Vicovul de Jos şi anii de învăţătură cu dascălul Ioan Vicoveanu, apoi la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi, până la moartea prematură a părinţilor (1919-1928); continuarea studiilor la Bucureşti (Liceul „Sfântul Sava”; Academia de Belle Arte); bursier la „Accademia di Romania in Roma” şi succesul expoziţiilor de la Milano, Veneţia, Roma, Bucureşti (1940-1943); etapa olandeză cu expoziţii la Utrecht, Amsterdam, Rotterdam şi ilustrarea operei integrale a lui Wiliam Shakespeare (1946-1949); perioada petrecută la Assisi, „în umbra tutelară a Sfântului Francisc” (1950-1960) împreună cu familia (soţia Leonarda şi cei trei copii: Mihai, Doina, Tudor); stabilirea la Roma, din 1960, activând la „Enciclopedia Treccani”, secţiunea „Arta modernă şi contemporană”. Citând din cărţile sale monografice (Eugen Drăguţescu – omul şi artistul, în scrisori; Ioan Vicoveanu şi Eugen Drăguţescu – un dascăl providenţial şi un discipol celebru), autorul Victor Iosif relevă faptul că acestea surprind în esenţă plenitudinea şi caracterul ardent al creaţiei lui Eugen Drăguţescu, prietenia cu personalităţi celebre (Constantin Brâncuşi, Giuseppe Ungaretti), religiozitatea, identitatea românească (ciclul de desene „Mioriţa”, „Danza romena”, „Mănăstirea Suceviţa”, „Biserica Trei Ierarhi”). Un comentariu din presa vremii este relevant pentru tematica şi stilul inconfundabil al operei artistului: „Mulţimi întregi, figuri izolate, surprinse oriunde, în interior sau în aer liber; oameni în mişcare, stând sau lucrând; oameni la plimbare sau la distracţii; seminarişti, călugări şi călugăriţe, şi o sumedenie de copii, «Copiii Italiei» cărora le-a închinat o întreagă serie de desene, completată cu o alta de asemenea de mare interes, cea a lumii muzicale şi a concertelor – constituie repertoriul acestui înnăscut ilustrator, care descrie, interpretează, comentează, ironizează, adăugând la notaţia sumară a semnului o perspectivă pătrunzătoare ce dezvăluie aspectele emoţionale şi trăirile sufleteşti, într-o permanentă şi asiduă căutare a acestor valenţe impresive. Prin urmare, simultaneitate în receptarea impresiei şi exprimarea acesteia, ceea ce înseamnă totul în actul creaţiei”.
Vasile Diacon consideră benefic interesul de care s-a bucurat la noi Eugen Drăguţescu în ultimii ani, incluzând contribuţia ing. Sandu Dimitrie Ţopa şi amintind expoziţiile, lansările de carte şi colocviile de la Rădăuţi, Vicovul de Jos, Iaşi, Bucureşti şi chiar la Roma, unele dintre acestea fiind sub egida Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. În acelaşi registru de continuitate se poate vorbi despre omagierea artistului în revista „Iaşul cultural” (de a cărei editare se ocupă Vasile Diacon), numărul al treilea al noii publicaţii fiind ilustrat cu lucrări grafice ale lui Eugen Drăguţescu. „Totodată, observă scriitorul filolog, istoric şi jurist, am avut şansa de a cunoaşte un reputat poet, romancier şi eseist italian, Dante Maffia, care a fost onorat cu prietenia lui Eugen Drăguţescu, aşa încât am publicat în revistă o succintă prezentare, i-am tradus câteva poezii, dar şi un amplu interviu cu aspecte inedite şi două mărturii calde ale acestuia despre Eugen Drăguţescu (Există un Dumnezeu copil; Un mare pictor român). Spirit umanist, graficianul român adoptat de întreaga Italie şi cunoscut în metropolele culturale din Europa şi America a ajuns să fie numit «cetăţean al omenirii». Dante Maffia mi-a vorbit despre momentele petrecute împreună cu artistul în salonul ospitalier al casei acestuia din Roma, pe Via del Babuino, a evocat discuţiile fascinante la Caffe Notegen din apropierea locuinţei sale, sau la Caffe Canova din Piazza del Popolo, unde se adunau artişti şi intelectuali reputaţi, a fost impresionat de caracterul său generos („mi-a dat desenele lui insistând să le vând pentru a face nişte bani”), a menţionat că nu-şi dezamăgea niciodată prietenii, s-a referit la sentimentul său religios („a fost un sceptic care crede”), şi la senzualitatea sa debordantă („reuşeşte să redea castitatea nudurilor într-o aură de lejeritate”), evidenţiind profunzimea simţului său artistic, stilul magic, prolific, spontan: «Privind un chip creat de Drăguţescu, un peisaj, un drum, o floare, o pădure, orice, este ca şi cum ai intra în magia unei spiritualităţi care a fost capabilă să risipească toate umbrele pentru a ajunge la puritatea expresivă în care dimensiunea divinului este închisă»”.
Expoziţia a stârnit interesul radiodifuziunii ieşene, a redactorului prestigioasei reviste „Convorbiri literare”, Marius Chelaru (care a ilustrat cu grafica lui Eugen Drăguţescu paginile revistei „Semnal”), precum şi a editorului revistei „Prietenia” a Comunităţii evreilor din Iaşi, Martha Eşanu, preotului Radu Sever Ungureanu, cunoscut publicist, cărora li s-a adăugat un public numeros.
VICTOR IOSIF
Comentarii