Prezenţa poeţilor în spaţiul cultural sucevean este semnificativă, dacă nu chiar determinantă în contextul literaturii naţionale, iar generaţiile care traversează acest spaţiu al artei lirice bucovinene conturează şi mai bine un peisaj, pe care mulţi doresc să-l acceseze, să-l contemple. Este însă mai mult decât necesar să evidenţiem echilibrul stabilit între aceste generaţii de scriitori, iar juniorii, tinerii poeţi, care deja se afirmă şi se extind tot mai mult nu fac altceva decât să continue tradiţia distinşilor seniori, să-i ofere şi mai mult dinamism, căci ce poate un tânăr rebel, decât să ţină sus flacăra vie a propriilor sale convingeri. Mulţi sunt astfel de poeţi în regiunea noastră, iar unul dintre ei, Vlad Sibechi, nu ne încântă, ne provoacă; nu ne invită, ne ispiteşte; nu ne citeşte, ne recită; nu ne transmite, ne propune; nu ne calmează prin actul artistic al poeziei sale, ne agită, ne pune pe gânduri etc., etc. Mulţi poeţi suceveni contemporani au acest dar, însă fiecare îl pune pe hârtie cu totul altfel, dar este neapărat ca lirismul să fie pătruns, iar cititorul are o misiune extrem de grea, asemenea unui miner, de ce nu, unui arheolog, care trebuie să caute, să dea uşor-uşor cu instrumentul până găseşte câte ceva. Privind lucrurile în ansamblul lor, Vlad Sibechi (cu un CV cultural de invidiat) este un reper al unei literaturi vii, actul creator extinzându-se şi la critică şi la tot ce ţine de preocuparea pentru promovarea artei literare, a scrisului în diferitele sale forme de exprimare, într-un context tot mai accentuat şi profund poetic local, naţional şi universal. Confirmarea spuselor mele vine prin conţinutul volumului de versuri Meditaţiile bătrânului despre libertate, apărut în anul 2019, la editura Tracus Arte, Bucureşti. Pe atunci, lansarea se făcuse cu mare fast la Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, în paralel cu poeziile Teodorei Vlădianu, din cartea Un cerc de mare singurătate. Sunt piesele unei literaturi în continuă dezvoltare, aducând mereu şi mereu noi perspective ale artei scrisului poetic: “[…] azi suntem înainte de toate oameni/strigam mulţimilor/deşi ne îndepărtăm înspăimântaţi/de ultimul nostru răsărit […]” (atunci ne simţeam în siguranţă, V.S., p.30).
Prof. drd. SERGIU CRĂCIUN
Comentarii