A devenit o obişnuinţă ca aproape în fiecare an Clubul „Femina” din Câmpulung să viziteze şi Muzeul Satului din Capu Satului, cum este cunoscută colecţia „Ioan Grămadă”, intrată de mai mulţi ani în circuitul turistic naţional pentru valoarea şi tematica sa. Aceste vizite sunt organizate, de obicei, în preajma zilei de naştere a doamnei Didina Grămadă, soţia celui care a fondat acest muzeu, cea care i-a fost o preţioasă colaboratoare şi care continuă cu pricepere şi dăruire opera lui Ioan Grămadă.
Anul acesta, vizita a avut scopul de a cinsti şi un alt eveniment de familie: Cristina, unica fiică a soţilor Grămadă, a sărbătorit 25 de ani de căsnicie cu soţul său, Ioan Păstrăv. Amândouă fiind membre ale Clubului, am dorit să le oferim o floare şi să le cântăm în cor „La mulţi ani!”, pentru că întreaga familie Grămadă este strâns legată de ceea ce Ioan Grămadă, plecat dintre noi, nu cu mult timp în urmă, a reuşit să lase urmaşilor.
Cristina ne-a citit la sosire o adevărată odă scrisă pentru bunicul său de Adrian, cel care, alături de bunica Didina, va continua cele ce ne-au rămas de la Ioan Grămadă. De aceea, în materialul de faţă, vom folosi citate din cele scrise de Adrian, pentru că ele vorbesc despre însemnătatea acestei lucrări ce face cinste nu numai realizatorului, ci întregii noastre comunităţi, a Câmpulungului Moldovenesc: „Ioan Grămadă rămâne ca un neobosit păstrător şi straşnic povestitor…, a dat naştere unei colecţii atât de vii şi grăitoare despre felul în care înaintaşii noştri au locuit în tihnă pe aceste meleaguri… A strâns, într-o viaţă de om, un tezaur impresionant, pe care l-a rânduit după cum a ştiut mai bine… Piatra de temelie, fundaţia acestei instituţii, a fost însăşi iubirea pentru strămoşii noştri”.
De fapt, din chiar mărturisirile regretatului colecţionar şi din cele redate în cărţile sale rezultă că Ioan Grămadă a dorit să păstreze cu sfinţenie şi admiraţie obiectele moştenite de la părinţii săi, multe dintre ele dobândite de aceştia de la înaintaşii lor. Aşa că, în casa gospodarului Nicolaie Grămadă, din Capu Satului, ea însăşi putând fi socotită obiect de muzeu prin vechimea şi construcţia ei (secolul al XIX-lea), a rânduit, cum s-a priceput el mai bine, obiectele găsite (port popular, obiecte casnice, cărţi de rugăciuni, icoane, obiecte folosite în gospodărie, la creşterea animalelor ş.a.). Împreună cu soţia sa, Didina, care i-a devenit, de la bun început, o colaboratoare devotată, şi-a construit casa de locuit alături, iar pe cea bătrânească, formată din patru încăperi, bucătăria şi, în acelaşi timp, camera de locuit, tinda, cămara şi camera de oaspeţi, au găzduit primele obiecte din colecţii, cele ce oglindeau de fapt viaţa celor ce au locuit aici. Prispa casei şi curtea au fost folosite pentru obiectele din gospodărie (unelte agricole, cele folosite la hrănirea animalelor, o căruţă, sanie, sanciu etc.), aşa cum îl descrie Adrian: „Bunicul şi bunica au început să cerceteze cu atenţie şi ceea ce ar putea păstra din obiectele găsite la rude, vecini şi alţi consăteni”.
Cartierul Capu Satului, deşi face parte din oraş, este caracterizat până în zilele noastre ca un continuator al primelor aşezări ţărăneşti din Câmpulung Moldovenesc. Primind donaţii sau cumpărând din veniturile proprii alte obiecte, colecţia a ajuns să numere peste 10.000 de exemplare ce oglindesc viaţa oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri, nu numai români, ci şi de altă naţionalitate, care s-au stabilit aici după ocuparea acestei părţi a Moldovei de către Imperiul Austro-Ungar. De asemenea, colecţia înfăţişează nu numai traiul tradiţional al primilor locuitori, al ţăranilor, ci şi al târgoveţilor, al orăşenilor din toate categoriile sociale. Muzeul care s-a format aici este structurat acum în 18 secţii care nu cuprind doar portul popular al locului din timpuri cât mai vechi sau obiceiuri şi tradiţii, meserii, şi meşteşuguri, ci şi obiecte ale intelectualilor, negustorilor etc., cu evoluţia lor în timp (prima maşină de cusut descoperită în Câmpulung şi cele perfecţionate care i-au urmat), fiare de călcat, obiecte pentru pregătirea hranei de la căuş, linguri de lemn, piua în care se băteau seminţele, grâul pentru sărbători sau alte produse şi până la obiectele din ce în ce mai sofisticate şi moderne ale zilelor noastre.
Casa veche cuprinde şi obiecte ce reflectă viaţa familiei Grămadă, de la blidare cu străchini de lut, fotografii de familie, plita pe care se gătea hrana, scoarţe, poclăzi şi alte lucruri care împodobeau casa, la obiectele mai moderne de mai târziu, aşezate în camera de oaspeţi sau în celelalte încăperi, tindă, cămară, unde se află cărţile, nu numai de rugăciuni, ci şi cărţile şi tipăriturile vechi ori mai noi folosite de Nicolaie Grămadă, dar mai cu seamă de Ioan, care, în viaţa sa, a citit enorm, mai ales cărţi de filosofie, pentru a-şi perfecţiona cunoştinţele, fiind pe bună dreptate socotit de cei care l-au cunoscut ca un filosof ţăran sau ca un intelectual, deşi posibilităţile materiale nu i-au permis să facă studii înalte. În aceste încăperi, se găsesc şi cărţi sau icoane străvechi deosebit de valoroase, mobilier folosit în vremuri deosebite de către generaţii diferite, monede folosite de-a lungul timpului şi alte obiecte pe care vizitatorii, din ce în ce mai mulţi, nu numai localnici şi din ţară, ci şi din alte ţări ale lumii, după cum se vede din cele notate prin ani în cartea de impresii.
Nu putem să le numim pe toate. Vom reaminti doar că, în structura muzeului, Ioan şi Didina Grămadă, prin noile construcţii pe care le-au adăugat, oferă vizitatorilor o adevărată expoziţie în aer liber ce descriu viaţa şi preocupările trăitorilor pe aceste meleaguri: ateliere de tâmplărie şi fierărie, bisericuţa satului, flora şi fauna locului, oglindită printr-o expoziţie de tablouri şi cărţi, birtul, care ţinea loc şi de poştă, şi de frizerie. În această expoziţie în aer liber, au fost reconstituite un bordei de acum 300 de ani, o stână şi alte obiecte ce ne arată activităţile de atunci: păstoritul, munca la pădure, apicultura. Ceea ce impresionează este reconstruirea clasei în care Ion Grămadă a învăţat, având-o învăţătoare pe neuitate doamnă Victoria Mangiurea. Cu timpul, colecţionarii au îmbogăţit această încăpere cu obiecte specifice învăţământului din vremuri vechi, nelipsind dintre ele pana de scris, tăbliţa care era folosită pentru scris în locul caietului şi calculatorului de astăzi, cărţi vechi şi alte obiecte ce au fost folosite de vechii noştri dascăli.
Ioan Grămadă a plecat dintre noi în plină putere de muncă, dar el continuă să trăiască prin ceea ce a lăsat în această colecţie numită, cum spuneam, Muzeul Satului din Capu Satului. Soţia sa, Didina Grămadă, împreună cu fiica sa, Cristina, şi familia acesteia, soţul, copiii, Ionela, dar mai ales Adrian, nepotul, care s-a implicat cu dragoste şi dăruire, ajutând în timpul său liber pe doamna Didina la primirea vizitatorilor, continuă să menţină atmosfera pe care, în toţi anii cât colecţionarul a trăit, acela de a-şi primi oaspeţii cu dragoste, îmbrăcaţi în portul naţional al locului şi, când e cazul, primindu-i cu pâine şi sare pe toţi cei ce vor să cunoască istoria oamenilor, locurilor şi traiul străbunilor până în zilele noastre, al trăitorilor din acest colţ de ţară. Am precizat că doamna Didina, cu care ne mândrim pentru faptul că este membră activă a Clubului „Femina”, s-a calificat cu anii la locul de muncă, devenind un ghid apreciat de toţi vizitatorii. Şi anul acesta muzeul a fost vizitat de grupuri din ţară şi din străinătate pentru că, aşa cum precizam, ea face parte din circuitul naţional turistic, şi, după cum spune Adrian în cele scrise despre bunicul său, „artistul are o singură viaţă, pe când opera sa ajunge să aibă mai multe vieţi, atâtea câte colecţionarii vor dori” (Maria Pârvuţoiu)… „Obiectele dăinuie atâta timp cât există cineva care să le preţuiască şi să le îngrijească. Trecerea în nefiinţă a iubitului colecţionar, prieten, bunic, dar mai ales OM, Ioan Grămadă, nu este decât una în plan fizic….el este pretutindeni, primind cu braţele deschise pe oricine este dispus să-i asculte poveştile” (Adrian Păstrăv).
ARTEMISIA IGNĂTESCU,
Foto: VIOREL IEREMIE
Comentarii