Pentru a întări importanţa capitală a pocăinţei, a schimbării minţii şi a vieţii, Hristos face uz de faptul că unii evrei prezenţi vesteau despre un fapt tragic întâmplat: câţiva bărbaţi galileeni, în timp ce sacrificau, după obicei, animalele aduse pentru jertfă, fuseseră ucişi de către soldaţii romani (motiv pentru care sângele galileenilor a fost vărsat pe acelaşi pământ, amestecându-se cu cel al animalelor sacrificate). Acest mic detaliu, sumar descris, se regăseşte doar în Evanghelia după Luca.
În cele spuse mai departe Hristos subliniază că, deşi între o tragedie precum cea menţionată şi victimele ei nu se poate neapărat stabili o relaţie de tip cauză-efect, faptă-răsplată, totuşi poate fi (şi ar trebui) luată ca un semn. Mai mut, Hristos aminteşte altă tragedie bine cunoscută în Ierusalim la acea vreme (prăbuşirea fatală a turnului Siloam peste 18 oameni), subliniind că nu pentru că ar fi fost mai păcătoşi între israeliţi au murit cei 18, însă o soartă asemănătoare aşteaptă pe toţi cei ce vor refuza să primească evanghelia lui Hristos.
Aceste două cazuri arată imprevizibilitatea vieţii şi necesitatea unei relaţii apropiate cu Dumnezeu. Asemenea evenimente, spune Hristos, trebuie privite ca un avertisment venit din partea lui Dumnezeu, un avertisment ce cheamă poporul la o pocăinţă generală.
Însă, mai presus de aceste fapte istorice amintite, Hristos le spune ascultătorilor o pildă de mare profunzime, o pildă ce adaugă o dimensiune suplimentară mesajului transmis mai sus: pilda smochinului neroditor. Simbolistica ei este destul de uşor de intuit. Proprietarul ce avea acel smochin în via sa este Dumnezeu. Smochinul este poporul ales, Israel (prin extensie – umanitatea întreagă). Cei trei ani în care Stăpânul trecuse pentru a căuta fără succes rod simbolizează: primul an – timpul patriarhilor din Vechiul Testament, al doilea an – timpul Legii şi al profeţilor, anul al treilea – timpul Evangheliei. Concluzia logică a pildei este că Hristos este simbolizat tocmai de acel grădinar. El e cel ce mijloceşte, plin de milă, pentru ca umanitatea (smochinul) să fie lăsată încă un an.
O altă interpretare a parabolei vede în smochinul sterp Sinagoga, căreia Hritsos îi acordă o păsuire ce va dura pâna la a doua Sa Venire.
Spre deosebire de episodul blestemării smochinului neroditor regăsit la ceilalţi evanghelişti sinoptici (Mc. 11,12-14; 20-23 şi Mt. 21, 18-21), în Evanghelia după Luca smochinul mai primeşte o şansă. Însă, acest aspect poate însemna şi faptul că la Luca, episodul istoric al blestemării smochinului devine parabolă.
Mesajul acestei evanghelii este fără îndoială despre importanţa pocăinţei, mai ales despre prioritatea ei asupra oricărui alt demers. De asemenea, este despre a înţelege importanţa roadelor date la timpul lor. Dumnezeu ne-a înzestrat pe toţi cu diverse calităţi (talanţi) ce se cer înmulţite, actualizate, iar la vremea roadelor desigur nu vrem să fim asemenea smochinului fără rod.
În pilda smochinului sunt arătate răbdarea şi mila lui Dumnezeu. Stăpânul viei cere tăierea smochinului, însă grădinarul cere o şansă suplimentară şi promite să îngrijească atent smochinul pentru a face rod în următorul an. Vedem că Dumnezeu oferă şanse repetate pentru pocăinţă şi întoarcere la o viaţă după voia Sa.
Dumnezeu este răbdător, este milostiv, dar, în cele din urmă, aşteaptă de la fiecare din noi roade la vreme. Mesajele cuprinse în această evanghelie au implicaţii profunde. Ne amintesc faptul că viaţa fiecăruia este fragilă şi că este înţelept să fim pregătiţi pentru vremea roadelor (judecata lui Dumnezeu) în orice moment. Suntem îndemnaţi să ne examinăm viaţa şi, deoarece mila lui Dumnezeu este întotdeauna disponibilă, să ne întoarcem pe calea ce duce spre Împărăţia Lui.
Pr. prof. dr. ADRIAN DUŢUC
Comentarii