Intelectuali ieşeni, membri şi simpatizanţi ai Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, au răspuns cu interes la invitaţia preşedintelui SCLRB Iaşi dr. Vasile Diacon, pentru manifestarea de sâmbătă 30 septembrie în sala „Cupola” a Palatului Braunstein, având în program: „comemorarea regretatului nostru bucovinean, preotul etnomuzicolog, bizantinolog şi paleograf Florin Bucescu, urmată de lansarea volumului Moldova sub ocupaţie străină în epoca Războiului Crimeei, Ediţie integrală realizată de Vasile Pop, Iaşi, Editura Pan Europe, 2023”.
Moderator al întâlnirii, dr. Vasile Diacon a precizat că „este o misiune onorantă de a evoca personalităţile culturale bucovinene de talia părintelui cărturar Florin Bucescu, precum şi de a pune în lumină lucrări esenţiale, cum sunt cele ale dlui Vasile Pop, cu aportul unor distinşi invitaţi: prof. univ. dr. Mihai Cojocariu, prof. Viorel Bârleanu, prof. Niculai Chiţan.”
Un moment înălţător s-a împlinit prin slujba religioasă de parastas oficiată de doi preoţi, foşti elevi ai părintelui Florin Bucescu, în prezenţa fiicei, conf. univ. dr. Zamfira-Irina Dănilă, a soţului ei şi a altor membri ai familiei.
O inspirată evocare cu accente emoţionale a făcut prof. Viorel Bârleanu, colaboratorul şi prietenul apropiat al lui Florin Bucescu, din care reţinem date relevante din cursul vieţii acestuia.
Născut în nordul Bucovinei la Broscăuţii Noi în 1936 (astăzi Ucraina), fiul preotului Casian (tatăl condamnat în perioada comunistă la „reeducare la Canal”) şi al Eufrosinei (mama de origine poloneză a trecut la ortodoxie), a parcurs în condiţii dificile anii de învăţătură în instituţii prestigioase: Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi, Institutul Teologic din Bucureşti, Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iaşi, obţinând titlul de doctor în 2002 cu teza Cântarea psaltică în manuscrisele moldoveneşti din secolul al XIX-lea. A fost, de-a lungul anilor, profesor de muzică la Iaslovăţ (Suceava) (1960-1963); la Liceul Internat „Costache Negruzzi”, Iaşi (1967-1991); la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (1991-1994) şi la Seminarul teologic „Sf. Vasile cel Mare” (1995-2005); asistent universitar la disciplina „Paleografie muzicală” la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi (1978-1986 şi 1992-1994); conferenţiar universitar la Academia de Arte „George Enescu,” Iaşi, titular la disciplinele: Muzică psaltică, Paleografie muzicală şi Metodica predării educaţiei muzicale (1994-2006); membru fondator şi cercetător ştiinţific al Arhivei de Folclor a Moldovei şi Bucovinei, înfiinţată de Ion H. Ciubotaru la Institutul de Lingvistică „Al. Philippide din Iaşi” (1973-1992); membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (din 1992); preot suplinitor la Parohia „Naşterea Maicii Domnului”-Talpalari, Iaşi (1997), dirijor al corului „Basileus” al Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din Iaşi (1996-2008).
Aşadar, preocupările sale au acoperit spaţiul cultural-educaţional-artistic, îmbinând abnegaţia didactică, valorile religioase, investigaţiile folclorice, virtuţile umaniste şi harurile preoţeşti într-o manieră exemplară, ceea ce i-a adus preţuire şi recunoaştere din partea colegilor, a prietenilor, a discipolilor şi a tuturor celor care s-au bucurat de generozitatea cuvintelor şi faptelor sale. Ca semn de specială cinstire, părintele Florin Bucescu a primit în 2011 cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, „Crucea Moldavă”.
„Privind la acest parcurs – menţionează Viorel Bârleanu –, trebuie subliniat că în toate laturile activităţii sale a lăsat urme cuantificate în lucrări esenţiale, din care amintim doar câteva: Stilul muzical arhaic din ţinutul Rădăuţilor. Studiu monografic (Florin Bucescu, Viorel Bârleanu); Învăţarea cântărilor Sfintelor Liturghii; Psalmii lui Dosoftei în folclorul muzical; Manuscrisele psaltice de la Biblioteca Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (în „Byzantion romanicon”); Documente importante de muzică bizantină şi psaltică în bibliotecile din Iaşi; Sentimentul religios şi expresia cântării religioase la români (în Viorel Munteanu, Muzica sacră, Iaşi, Ed. Trinitas, 2004); Viorel Bârleanu, Florin Bucescu, Melodii instrumentale de joc din Moldova, ediţie îngrijită de Irina Zamfira Dănilă, Editura Muzicală, Bucureşti, 2021, şi altele. Aş adăuga că făcea concerte corale atât la Filarmonică, precum şi la biserica «Talpalari» unde a slujit până în ultimul timp; a alcătuit antologia corală Lăudăm pe Domnul (rezultat al unei documentări de psaltichie cu muzică veche); o compoziţie originală cu aranjament coral «Liturghia psaltică»; a coordonat înfiinţarea Capelei Conservatorului; a înfiinţat revista «Byzantion»; a elaborat un volum cu peste 800 de pagini cu manuscrise psaltice din sec. al XIX-lea. Lucrări de acest fel, ca rod al cercetărilor lui Florin Bucescu, au fost considerate «de excelenţă» de către reputatul muzicolog dr. Constanţa Cristescu”.
Acest excurs biografic ilustrat admirabil prin harul de povestitor al profesorului Viorel Bârleanu a fost condimentat cu mărturii, impresii şi trăiri inedite, configurând un profil generos al personalităţii lui Florin Bucescu în varii ipostaze: mentor, magistru, soţ (Maria Bucescu, profesoară de muzică, „o soţie blândă, protectoare” i-a stat alături în tot ce a întreprins), părinte şi bunic, prieten, preot, cărturar: „A fost un spirit lucrativ cum rar se poate vedea, răspundea la toate solicitările; la seminar făcea practică pedagogică din zorii zilei cu elevii; considera esenţiale anchetele folclorice pe teren; am lucrat cu el chiar şi în perioada internării la spital, ca să pregătim un volum ce are la bază peste cinci mii de melodii şi trei mii de fonograme. «Stai liniştit, că nu s-a terminat timpul, măi omule!», obişnuia să spună el. «Stai liniştit, mă întorc, avem de lucru!», m-a încurajat de pe patul de spital, cu două zile înainte de a muri. S-a stins în 21 septembrie 2019”.
Amintiri calde despre prietenia cu Florin Bucescu din anii copilăriei, despre figura luminoasă a tatălui acestuia – „un preot generos, constructor de biserici”, a mamei – „dăscăliţă devotată la şcoala din Grăniceşti”, a conturat în câteva cuvinte profesorul octogenar Niculai Chiţan, iar părintele Ciprian Atudorei a vorbit despre talentul pedagogic, exigenţa şi, totodată, empatia mentorului.
După o expunere rezumativă a istoricului dr. Vasile Diacon despre importanţa şi consecinţele pentru români ale războiului Crimeei (început în iulie 1853 prin ocuparea de către Imperiul Rus a Principatelor Române, încheiat în martie 1856 când Rusia cere încetarea ostilităţilor), prof. univ. dr. Mihai Cojocariu apreciază lucrarea lui Vasile Pop cu deosebire pentru caracterul ei strict documentar: „Fără izvoare, nu scrii istorie şi, din păcate, situaţia arhivelor noastre e aidoma stării ţării noastre, iar virusarea istoriei e un proces ce se produce frecvent, de vreme ce fiecare generaţie rescrie istoria. De aceea, cunoaşterea istoriei trebuie să se bazeze pe documente, iar cartea d-lui Vasile Pop este, din acest punct de vedere, foarte relevantă”. Referitor la Războiul Crimeei (cele mai multe lupte s-au dus în Peninsula Crimeea) este de reţinut caracterul european al acestuia şi faptul că Tratatul de la Paris din 1856 a deschis calea Independenţei Principatelor Române faţă de Rusia şi Turcia (cu susţinerea Marii Britanii şi a Franţei), prefigurând unirea şi crearea statului modern român. Lucruri inedite despre personalităţi istorice sunt prezentate în cartea lui Vasile Pop, la care prof. Mihai Cojocariu aduce completări şi motivaţii pentru contribuţia benefică a unora (prim-ministrul Alexandru G. Golescu, precum şi Costache Negri, „cel mai strălucit diplomat român: a arătat că cinstea, onoarea, cuvântul sunt posibile şi în politică”), dar şi pentru caractere nefaste (Ştefan Catargiu şi Nicolae Alexandru Mavrocordat), „căci istoria face aceste distincţii pe baza faptelor probate cu documente”.
În opinia lui Mihai Cojocariu, „Bucovina era leagănul Moldovei înainte de ocupaţia imperială (1774-1918), iar austriecii nu s-au comportat decât parţial ca europeni, aşa încât teoria «rolului civilizator» al acestora nu se poate susţine cu argumente plauzibile”.
Autorul cărţii, Vasile Pop, promite noi lucrări de această factură, la care speră să colaboreze istorici pasionaţi. În spiritul unei tradiţii încetăţenite la şedinţele SCLRB, scriitorul Sorin Cotlarciuc prezintă câteva sonete şi un catren adecvat momentului istoric: „Se intrig-o lume-ntreagă / Şi respinge-n veci ideea / C-o să-ncapă în desagă / Şi Moldova şi Crimeea” (Rapturi „speciale”).
Directoarea Muzeului Municipal, dr. Aurica Ichim, gazdă a evenimentului, are cuvinte de laudă pentru emulaţia intelectuală a celor prezenţi, declară că se simte ataşată de aceste activităţi, lansând invitaţia de a onora un alt moment cu rezonanţă culturală, în data de 4 octombrie, la Teatrul Naţional din Iaşi: Ediţia a XXV-a a Simpozionului Internaţional „Monumentul – Tradiţie şi Viitor”.
VICTOR IOSIF
Comentarii