Temelie şi placă turnantă a spiritualităţii fălticenene, învăţământul şi-a împlântat bornele nobleţei în/ între ultimele secole prin trăitorii din două milenii. Cu trei ani în urmă, în 2020, sărbătoream la început de noiembrie 150 de ani de la deschiderea Gimnaziului Alexandru Ioan I, cunoscut ca Gimnaziul „Alecu Donici” (grăitoare aluzie a intelectualităţii epocii cu privire la morala fabulelor şi la adevărurile vieţii!) sau Gimnaziu Clasic al anilor de ucenicie al multor generaţii. Semicentenarul din 1920 şi „Anuarul festiv”, 1921, stau mărturie unei epoci fecunde înscrise în istoria şcolii. Aprobarea trecerii de la învăţământul gimnazial la cel liceal a presupus o strategie şi o ars combinatoria: adaos de examene pentru învăţământul particular, clase extrabugetare şi, treptat, câte o nouă clasă de liceu în fiecare an, încât, în 1923, terenul era deja pregătit pentru cursul superior.
Întocmai prerogativelor legate de înfiinţarea gimnaziului, şi în acest caz, frământările şi intervenţiile la forurile superioare au fost de durată, dar dezideratul a fost atins. Timp de zbatere luminoasă încât, normal, logic şi legic, s-a trecut de la ciclul secundar la cel liceal. Mai era necesară doar aprobarea forurilor competente prin publicarea în „Monitorul Oficial”, fapt care s-a petrecut şi s-a înscris în cronica şcolii cu numele Liceul „Nicu Gane”. De bun augur s-a dovedit noua treaptă pe care o omagiem la 2 noiembrie 2023 ca centenară, după cei 53 de ani de gimnaziu cu 50 promoţii de elevi.
O sută de ani ai liceului fălticenean. Remember: marea izbândă din anii directoratului Gheorghe Stino continuată în directoratele profesorilor Vasile Ciurea, Haralambie Băieş, Ilie Grigore. Rod al vârstelor succesive de profesori şi elevi.
Întoarcerea şi staţionarea în istoria şcolii are un summum de repere. Stabilopozii:
1923-1944. Epocă de mare înflorire şi triumf al liceului cu învăţământ de 8 sau 7 clase înscrise în bugetul statului. Palatul şcolii se etajează. Urmează însă vremuri tulburi. Mişcări de extremă în care au fost antrenaţi elevi. Rebeliunea legionară. Exmatriculări. Concentrări. Refugiu. Expedierea arhivei. Spital militar în şcoală. Anul şcolar 1943-44 s-a încheiat cu un singur semestru. Refugiu la Blaj.
1945-1948. Liceul de băieţi. Sărăcie, vremuri tulburi, reconstrucţie, taxe şcolare mari. Populaţie şcolară în scădere.
1948-1970. Reforma Învăţământului. Laicizarea. Învăţământul organizat pe pătrare cu note de la 1 la 5 după model sovietic. Şcoala medie nr.1. Şcoala medie de băieţi nr.1. Şcoala medie de 10 sau 11 clase. Din 1965, Liceul nr.1.
1970-1977. Revenirea la tradiţie cu titulatura Liceul „Nicu Gane”. Centenarul. O etapă în crescendo. Organizarea învăţământului cu 11 şi 12 clase.
1977-1991. Liceul industrial „Nicu Gane” având clase de mate-fizică, matematică-mecanică şi clase cu profil industrial (prelucrători prin aşchiere, sudori, lăcătuşi), clase de învăţământ profesional cu profil mecanic-auto, motoare termice, frezori, tinichigerie. Transferul de la Ministerul Învăţământului la Ministerul Construcţiei de Maşini şi apoi la Ministerul de Maşini-unelte, Electrotehnică şi Electronică. Schimbările nu au scăzut randamentul învăţării, permiţând şi dezvoltarea bazei materiale pentru că noile ministere dispuneau de fonduri care au slujit ca fundament al activităţii de învăţare. Au înflorit atelierele-şcoală, s-a construit Corpul B, Internatul, Atelierul, Cantina, Sala nouă de sport, o macroşcoală la care s-a adăugat şi Corpul C.
1991-1999. Evenimentele postdecembriste au dus la schimbarea titulaturii instituţiei – Liceul teoretic „Nicu Gane” având clase de matematică-fizică, informatică, chimie-biologie, filologie, limbi străine, istorie, ştiinţe sociale şi educaţie fizică. S-a reintrodus religia.
1999-2023, Colegiul „Nicu Gane”, ca simbol al identităţii spirituale, apoi Colegiul Naţional „Nicu Gane” prin Ordinul 4972/26.11.1999. Se înfiinţează cabinete de informatică, se dezvoltă reţeaua de proiecte europene. Momente de derivă. Perspectivele actanţilor şi ale terţilor. Reformă. Covid. Online şi offline. Blended learning. Segregare pe minus, diversitate pe plus. Epoca virtualizării. Didactica digitalizării. Clase smart. Inteligenţa artificială. O continuă nevoie de regăsire. Ce punem în rucsacul viitorului?
La jubileul celor 150 de ani, Generaţia Centenarului – absolvenţii anului 1970 – prin profesoara Viorica Acrâşmăriţei Zaiţ şi profesor universitar Ioan Pohoaţă, au dat glas recunoştinţei faţă de colectivul didactic privitor la formarea lor ca cetăţeni onorabili cu acte solide de identitate. Propunem ca noul grup al absolvenţilor – Centenar 2023 – reprezentat prin şeful de promoţie Axinia Narcis, clasa a XII a C, să completeze din mers gândul ce redefineşte meseria de dascăl, demonstrând că şcoala ne este parte din existenţă iar corpul profesoral reprezintă şi pământul, şi cerul, şi vântul dar mai cu seamă focul urcuşului spiritual al prezentului şi al viitorului. Pentru că, autocitându-ne, „noi toţi suntem cariatidele ce susţin şi dau stabilitate şi sacralitate şcolii şi sistemului educaţional”.
Ghidajele au borne solide: Ziua Şcolii sau Zilele Şcolii inaugurate în 1988, o permanenţă indiferent de sărbătorirea la 1 februarie, data naşterii patronului spiritual – în luna mai, când energiile se manifestă solar sau la 2 noiembrie când sunt atestate documentar începuturile.
„Revista noastră” cu debut în anii interbelici şi flux continuu din 1970, promovată şi premiată în competiţiile şcolare.
Apoi, Anuarele ce iau pulsul evenimenţial. Şi înşiruirea ar putea continua. Despre împătimiţi ai şcolii. Despre ingredientul minune. Despre colegiul reîntinerit. Despre capelă. Despre foşti elevi şi profesori, despre performanţe, despre scriitori, artişti, oameni de ştiinţă, universitari, autori de manuale şcolare, cetăţeni de onoare ai municipiului, etc.
Un timp al lui Nicu Gane, un timp al „Şezătorii”, un timp al lui Mihail Sadoveanu şi E. Lovinescu, un timp al Cazabanilor şi a lui Grigore Vasiliu Birlic, un timp al sculptorului Ion Irimescu şi al pleiadei de artişti plastici, un timp al lui Constantin Ciopraga, Horia şi Vasile Lovinescu, un timp al lui Nicolae Labiş, Elena Ştefoi, Ioana Nistor, Mihaela Grădinariu, Ştefan Gorovei şi Grigore Ilisei. Pe scara didactică, timpul lui V. Balomir, N. Beldiceanu şi Vasile Lovinescu – director al gimnaziului timp de un sfert de veac. Un timp al lui Gh. Stino, Vasile Ciurea, Dan Protopopescu. Alt timp al lui A. G. Stino şi V. Gh. Popa. Un timp al prezentului cu excelenţe în varii specialităţi din acest „spaţiu fertilizant” bazat pe diversitate. Dar şi un timp al absolvenţilor afirmaţi în ţară sau ca cetăţeni ai lumii, în universităţi sau centre de cercetare din ţară sau de pe mapamond. Şi timpul celor ce dau sarea pământului – profesorii educatori de ieri şi de azi care au format şi formează caractere. Dinastii profesorale fiinţând în acest topos energetic, înzidiţi în destinul şcolii sau slujind-o într-un prezent continuu.
Maraton în trei secole de istorie. De afirmare plenară a şcolii de la „Nicu Gane”. A unui „Climat fălticenean” şi a unui „spaţiu fertilizant” (academician Constantin Ciopraga).
Ascultăm ecoul paşilor ce se pierd în istoria şcolii. Ne pierdem în noi înşine recitind hrisoave păstrate în inima noastră, cu arome de azi şi de alt veac. La curte domnească a Găneştilor ne regăsim în zi centenară a Liceului „Nicu Gane” conştienţi că este necesară o permanenţă în cultivarea grădinii. Din continua necesitate de regăsire şi autodepăşire.
Fluxul vieţii irumpe. Hora fugit. Suntem purtătorii unui hrisov de onoare şi asta ne obligă să devenim şi la această frumoasă sărbătoare, acceleratori de performanţă.
Cu sinceră tonalitate aniversară, la mulţi ani liceului Centenar „Nicu Gane”! Un nou secol de lumină, Colegiului Naţional „Nicu Gane”!
MIOARA GAFENCU
SORIN GAFENCU
Comentarii