Denumirile lunilor anului nu au suscitat o atenție deosebită din partea cultului creștin, mai precis, numele acestora păstrând terminologia romană, dată cândva conform specificului economic, dar mai ales celui meteorologic pentru perioada respectivă din timpul calendaristic. Denumirile populare ale lunilor au apărut ceva mai târziu în spațiul carpatic, după îndelungiCiteşte

Denumirea populară a lunilor anului trădează de obicei un fundament mitic exprimat prin alegorii și personificări. Lunile sunt personificate în tineri sau bătrâni prin a căror înfățișare s-a intenționat să se redea un anumit grad de divinizare a fenomenelor meteorologice specifice fiecărui sezon calendaristic, precum și a evenimentelor astronomice. Astfel,Citeşte

În universul credințelor populare, într-o lume mereu sub incidența magicului, ni se înfățișează magul solomonar, un personaj destul de ciudat și chiar exotic, care își are ascendența în personalitatea magicienilor neolitici sau chiar în zorii civilizației carpatice. După unii etnologi, solomonarii erau niște personaje a căror origine își află rădăcinileCiteşte

La 40 de zile după Paști, creștinii sărbătoresc Înălțarea Domnului la cer, zi consemnată în calendarul popular sub numele de Ispas. Aspectul popular al sărbătorii de astăzi este dedicat personajului mitic cu același nume – Ispas. Credința populară ne arată că Ispas ar fi asistat la mărețul moment al ÎnălțăriiCiteşte

În Bucovina, practicile magice legate de începutul noului an pastoral aveau loc (unele avându-și desfășurarea și acum) la două date-cheie din calendar: la Sf. Gheorghe și la formarea turmei, când se face și „măsura oilor”, acestea îmbrăcând forme și mijloace de veche esență simbolică benefică și de o ingeniozitate aparte.Citeşte

Caloianul era cândva o datină practicată și în Bucovina pentru invocarea ploii. De fapt, această manifestare presupunea încă din neolitic o întruchipare de tip antropomorf a unui spirit, un fel de sol trimis divinității plu-viometrice, ca să o înduplece să dezlege ploaia atât de necesară pentru culturile agricole. Caloianul reproduceaCiteşte

Joia, a patra zi a săptămânii era dedicată de către romani zeului Jupiter. La români, Joia era o personificare a „femeii sfinte”, a Fecioarei care ocrotea lumea de ploile cu grindină. Joia, apărând în calendarul popular ca o femeie sfântă și binevoitoare, soră dreaptă cu Duminica și Vinerea, în generalCiteşte

Comemorarea Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, când Mântuitorul a fost întâmpinat cu ramuri de finic – moment consemnat în spiritualitatea populară românească sub denumirea de Duminica Floriilor – însumează concepte sincretice, care reprezintă unitatea dintre spirit și materie, între pământ și lumea celestă. Ca sărbătoare populară, Floriile se încadreazăCiteşte

Riturile de trecere la echilibrul echinocțial al naturii (primăvara și toamna) erau destul de complexe, ele marcând și începutul unor activități ce au păstrat o bună parte din structura generativă a substratului mitologic. Blagoviștenia (25 martie), luată sub aspectul ei popular, se integrează într-un segment al unui timp sacru, prielnicCiteşte

Alexie, sfânt creștin, figurează în calendarul popular drept o divinitate mitică, patron al tuturor viețuitoarelor care în timpul iernii hibernează fie în ascunzișurile subterane, fie în scorburi sau sub coaja copacilor (șerpi, insecte, broaște). Desigur că în societatea precreștină figura o astfel de reprezentare, dar atribuțiile sale au fost transferateCiteşte