Telefonul roşu şi selecţia naturală

C-aşa-i în fotbal. Ca-n viaţă. Că şi fotbalul e…, şi încă ce viaţă e, ce meci! Ce efort, competiţie, tensiune, spectacol…, având la capăt victorie şi glorie, înfrângere şi supărare. Ştie toată lumea. A pus mâna preşedintele SUA Trump pe telefonul roşu (cu care conversează la nevoie cu alde Putin, Zelensky, Netanyahu, Macron etc.) să-i ceară preşedintelui Infantino al FIFA să anuleze din afara terenului un cartonaş roşu. Cum să nu?, să trăiţi! Însă, ca-n viaţă, s-a vădit că nu-i sigur că socoteala din Oval Office se potriveşte cu cea din afacere (aia ca echipa SUA să devină campioană mondială pe teren propriu?) şi că lauda de sine… Că (s-)a stârnit furia „diavolilor roşii” care au executat formaţia gazdelor, trimiţând-o în tribune. Altfel, prezumţii (din public şi nu numai) că şi în acest forum mondial se apelează la sfori, la strategii de culise etc. fură stârnite odată cu meciul Franţa – Paraguay, pare-se arbitrat de un fluieraş-victimă care să procedeze în sensul de a scoate Hexagonul din cărţi ori a-l păstra cel puţin calicit. Dacă asta va fi fost regia, iată că a eşuat. Că aşa-i viaţa, uneori curge astfel încât selecţia să fie cu adevărat naturală. Însă, ca un fir al poveştii (închipuite) să continue, ce-ar fi ca preşedintele Macron să-l sune, chiar cu ceva întârziere, pe preşedintele Infantino ca, tot cam aşa, din afara meciului, să dea vreo trei cartonaşe unor jucători din naţionala Paraguay?!