Toată durerea suferită de orice om, de la Adam până la sfârşitul veacului, toate, toate, fără alegere le-a simţit Domnul într-Însul. De aceea, ocările, ispitele, hulirile, greutăţile, austerităţile, toate greutăţile şi muncile oamenilor au chinuit sufletul lui Iisus. Ba încă mai grozav decât cele ce le-a pătimit.
Toate necazurile mari şi mici, ale sufletului şi trupului, venite peste toţi oamenii în cursul vieţii lor, până la o uşoară durere de cap, toate I-au fost cunoscute deplin. Noul Adam şi Părintele duhovnicesc al tuturor oamenilor le-a simţit puternic în milostiva Lui inimă.
Nimeni nu poate spune ceva din multele şi grozavele dureri produse Lui de amărăciunea Preasfintei Maicii Sale. Căci şi Ea s-a amărât de toate durerile Fiului şi a pătimit cu Dânsul. Pentru acest motiv, durerile Maicii au produs răni lăuntrice Fiului şi inima cea dulce a rămas săgetată de săgeţi de foc ale dragostei de Mamă.(…)
În scurt, iubite, dacă vei medita bine cauza chinurilor îndurate, nu vei găsi alta decât că: „El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat” (Isaia 53, 4). De aceea, primeşte să pătimeşti cu Dumnezeul tău Cel Răstignit, întoarce-I darurile cerute de El de la tine. Nemăsurat eşti dator. Urăşte păcatul şi luptă-te vitejeşte cu toţi vrăjmaşii Lui şi cu toate pornirile şi voile tale rele. Numai astfel te poţi dezbrăca de omul cel vechi şi îmbrăca în cel nou, împodobindu-ţi sufletul cu virtuţile evanghelice.
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 158)
Comentarii