Blagoviștenia

Riturile de trecere la echilibrul echinocțial al naturii (primăvara și toamna) erau destul de complexe, ele marcând și începutul unor activități ce au păstrat o bună parte din structura generativă a substratului mitologic. Blagoviștenia (25 martie), luată sub aspectul ei popular, se integrează într-un segment al unui timp sacru, prielnic și specific riturilor de trecere de la iarnă la primăvară. Sărbătoarea, fiind plasată imediat după echinocțiul de primăvară, când încep să sosească păsările migratoare, mai era numită în calendarul popular și Ziua cucului, cucul fiind o pasăre oracol la români.

 

Se credea că această pasăre, sosită pe meleagurile carpatine, își dezlega limba, cântând pentru pri-ma oară, acum în prag de primăvară, cântul său marcând și sosirea altor păsări migratoare. În această zi era foarte impor-tantă pentru fiecare individ direcția din care a auzit că a cântat cucul, aspect de bază privind prognozarea norocului fiecăruia. În ziua de Blagoviștenie se obișnuia să se vâneze cucul, capul acestuia conservându-se în sare, iar apoi era purtat în sân de către fete, la hore: „Cum nu stă cucul pe loc /Așa să nu stau eu în joc”. Ziua de 25 martie era și un minunat prilej de divinație, acum prognozându-se durata vieții omului în funcție de numărul glasurilor cucului. În Bucovina, zonă geografică în care iarna durează mai mult, această zi era numită și Anul Nou Apicol (zi ce se sărbătorea în alte părți pe 17 martie), acum scoțân-du-se stupii de la iernat. Stupii erau scoși în fața casei, pe prispă, se stropeau cu agheasmă, se tămâiau și se afumau cu o cârpă albă, curată, aprinsă de la un foc făcut tot cu lemne curate, totul făcându-se pentru sănătatea și fecunditatea familiilor de albine, precum și pen-tru ferirea acestora de boli și dușmani (șoareci, urși, hoți). Importanța dată acestei insecte domestice (albina) era nu numai pentru rolul ei în economia natu-rală tradițională a unei societăți autarhice, ci și pentru faptul că nu se poate concepe niciun expozeu al zoomitologiei românești fără a se face referiri la rolul albinei în viața pământeanului carpatic. Albinei i s-a acordat o atenție aparte încă din vremuri imemorabile, conferindu-i-se și o origine religi-oasă și mai puțin prezoogomică. De fapt, și istoricii antici, greci și romani, menționau că Dacia era „țara albinelor”, iar legendele vor-besc despre munca și organizarea perfectă a albinelor, albina fiind chiar și un bun sfetnic în perfec-tarea creației pământene, credințe ce au rămas vii mulți ani după apariția creștinismului. Pe alocuri, această zi era cu-noscută a fi și Ziua peștelui, acum făcându-și prezența și făpturile mitice protectoare ale pescuitului, făpturi care inițial au fost antro-poihtiomorfe (bărbați-pești, femei-pești), conduse de Craiul sau Crăiasa peștilor. Acum se credea că reprezentările mitologice specifice „rânduiau pescuitul după inima pescarului”, de aceea pescarii țineau post negru sau înghițeau câte un peștișor pentru spor. Prin părțile Dornei se bea în această zi mult vin, pentru ca apoi să se înghi-tă un peștișor, „ca să înoate peștii la mine, cum înoată acum în pân-tecul meu”. Blagoviștenia este momentul ce încheie ciclul sărbătorilor depar-tajate de câte nouă zile, cifră specifică unui calendar străvechi de tip lunar. MIHAI CAMILAR