„Se scutură zorii de albe năluci/şi plouă cu păsări albastre şi rugi” (Viorica Petrovici, p.53)
Vizualizând palmaresul scriitoarei Viorica Petrovici am impresia că am omis mult timp mare parte din cărţile domniei sale. Cu timpul lucrurile se aşază, pentru că proiectul cultural şi editorial „Bucovina din interior” va pune laolaltă mare parte din scrierile autorilor bucovineni. Pe listă vor fi încă mulţi alţii: Doina Cernica (cu imensa activitate cultural-artistică), Ion Beldeanu, Angela Furtună, Constantin Severin etc., etc., etc. Cu toţii au contribuit semnificativ la bogata pleiadă a literaturii din Bucovina, de aceea, pe lângă enciclopediile şi lucrările existente, se cuvine să ne aşezăm şi să-i discutăm molcom pe fiecare.
Revenind la Viorica Petrovici, semnalăm apariţia recentă a volumului de versuri ,,Luca Arbore şi podurile de argint” (Editura Junimea, Iaşi 2025) inegalabil prin tematică, ideatică, stilistică şi expresivitate. Dar a nu se omite un oarecare dozaj de compoziţie ludică. Un ludic mereu actualizat şi trecut prin filtrul eului. Un ludic dispersat în cel mai liber mod posibil. Autoarea nu se joacă cu vorbele, ci cu ideile, le joacă pe degete, cum învârte un sportiv mingea cu a sa îndemânare exersată. Iată: „Fiinţe imense, cu aripi, coarne sau cozi solzoase / vin şi ele din lumile lor, / se aşază la masa în formă de potcoavă,/au cuvânt de veto sau de aprobare/pentru călătoriile planetare…” (p.64)
Aşadar, cum să nu scrii despre Viorica Petrovici? Motivele sunt destule, începând chiar cu activitatea editorială începută de timpuriu, de prin anii ’90. Să facem o scurtă recapitulare, ajutaţi de interiorul coperţii 1 din volumul în discuţie. Din capul locului vom spune că Viorica Petrovici ocupă un loc distinct prin consecvenţa creaţiei şi printr-o voce poetică ce îmbină sensibilitatea, reflecţia şi imaginaţia. Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, autoarea şi-a construit, de-a lungul anilor, un parcurs literar solid, confirmat atât prin volume apreciate de critică, cât şi prin numeroase distincţii. Opera sa cuprinde atât poezie, cât şi proză, debutând cu volumul „Chemarea tăcerii” (1997), urmat de romanul „Perla înfloreşte în adâncuri” (2000). Au urmat volumele de versuri „Între două tărâmuri” (2004), „Oglinda fractală” (2006), „Caduceul lui Mercur” (2008), „Călătorul cu aripi indigo” (2010), iar în proză, romanul „Sfinxul şi oglinda de jad” (2013). Cărţi precum „Fluturele şi Evelina” (2015), „Roata de circ” (2016), „Lebăda în zbor” (2019), „Portal 16” (2023) şi, mai recent, „Luca Arbore şi podurile de argint” (2025) întregesc o bibliografie bogată, în care fiecare apariţie adaugă o nouă faţetă unui univers poetic aflat într-o continuă devenire.
Recunoaşterea valorii acestei creaţii este confirmată de premiile obţinute de-a lungul timpului: Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău, atât pentru poezie, cât şi pentru proză, numeroase distincţii ale Fundaţiei Culturale a Bucovinei şi ale Societăţii Scriitorilor Bucovineni, precum şi premiile internaţionale pentru poezie religioasă „Poesia Attiva” de la Torino, unde a obţinut premiul I iar, ulterior, premiul al II-lea. Aceste repere vorbesc despre o activitate literară constantă şi despre o prezenţă apreciată nu doar în spaţiul cultural bucovinean, ci şi dincolo de graniţele acestuia.
Noul volum, „Luca Arbore şi podurile de argint”, surprinde încă de la primul contact prin farmecul titlurilor şi prin universul imaginar pe care îl pro-pune. Cuprinsul lasă să se întrevadă o poezie în care istoria, mitul, natura şi visul se întâlnesc firesc, iar peste toate pluteşte un spirit ludic discret, de o autentică prospeţime. La Viorica Petrovici, ludicul nu înseamnă simplu joc, ci libertatea imaginaţiei de a transforma realitatea în miracol. Poeta recuperează uimirea copilăriei, dă viaţă lucrurilor mărunte şi construieşte imagini surprinzătoare, în care cuvintele par să se joace unele cu altele fără a pierde profunzimea emoţiei. Această dimensiune ludică conferă volumului luminozitate şi naturaleţe, invitând cititorul să redescopere poezia ca pe un spaţiu al bucuriei, al fanteziei şi al redescoperirii lumii.
Prin această nouă apariţie editorială, Viorica Petrovici confirmă încă o dată că rămâne una dintre vocile reprezentative ale poeziei bucovinene contemporane, un autor care continuă să transforme experienţa interioară în imagini memorabile şi să ofere cititorilor o întâlnire autentică cu frumuseţea cuvântului.
Repere bibliografice: Emil Satco; Alis Niculică, „Enciclopedia Bucovinei”, vol. 3, Suceava, 2018, pp. 84-85.
Prof. SERGIU CRĂCIUN
Comentarii