Roata timpului, lege imuabilă, se învârte nepăsătoare, grăbind anotimpurile într-o perpetuă îngemănare. Natura, mereu în schimbare, dă alt sens clipelor, tulburând din când în când liniştea cu lucruri neaşteptate, emoţionante.
La Şcoala Gimnazială „Academician Haralambie Mihăescu” Udeşti, în prima zi de Cireşar şi a Sfintei Treimi, a avut loc un eveniment ce devine tradiţie: sărbătorirea a 50 de ani de la absolvirea clasei a VIII-a. Aici, într-o atmosferă impresionantă, încă de la primele ore ale dimineţii au început să se adune foşti elevi ai promoţiei 1975-1976, din cele trei clase. Îmbrăţişări, săruturi, strângeri de mână, priviri mirate, întrebătoare…
La sunetul clopoţelului, sala mare a localului de şcoală a devenit aproape neîncăpătoare. Doamna profesoară Cristina Romaniuc, fostă directoare a şcolii, a urat un bun-venit colegilor, a anunţat programul zilei, apoi a propus păstrarea unui moment de reculegere în memoria colegilor şi a dascălilor trecuţi în veşnicie.
Doamna directoare a şcolii, Oana Andra Popescu, a adresat cuvinte de bucurie, simţindu-se încântată de acest eveniment, urându-le participanţilor ca reîntâlnirea lor să fie presărată cu plăcute aduceri-aminte.
Au fost proiectate pe ecran secvenţe din istoria şcolii de acum 50 de ani, dar şi imagini cu cele şapte structuri şcolare din comună, în care învaţă azi 948 de preşcolari şi elevi. Interesantă a fost şi revista „Şcoala Gimnazială «Academician Haralambie Mi-hăescu», Generaţia 1976, Revedere – 50 de ani”, sponsorizată de Vasile Mihăescu, participant la eveniment. Printre multe altele, a reţinut atenţia poezia „Când au trecut…”, realizată în distihuri, cu un conţinut emoţionant, dar şi cu recomandarea să preţuim timpul, să nu pierdem ceva din valorile lui. S-au distribuit participanţilor şi câteva pliante cu diverse titluri: „Despre şcoala noastră”, „Ne angajăm să…”, „Misiunea şi viziunea noastră etc”.
În realizarea acestor materiale un rol deosebit l-a avut doamna educatoare Rodica Ciubotaru, un cadru didactic cu reale calităţi, un adevărat semănător de credinţă şi lumină, aici la Udeşti, pionul principal al colectivului de organizare a evenimentului.
În luarea mea de cuvânt, învăluit de emoţie, aproape două decenii aici, şaisprezece ani ca director coordonator, i-am felicitat pe foştii elevi prezenţi la acest eveniment unic din viaţa lor, ca absolvenţi ai şcolii udeştene, am mulţumit conducerii şcolii pentru găzduire, adăugând că, aici, la Udeşti, tradiţia prinde rădăcini, udeştenii fiind receptivi şi dornici, satul fiind şi icoana lor de suflet. Am simţit nevoia să mă exprim în continuare altfel: La Udeşti, dorul mă cheamă / Să fiu astăzi şi cu voi / Generaţii mă îndeamnă / Să dăm timpul înapoi // Pentru el nu am oglindă / Las să mi se vadă urma / Cât va fi, să se întindă / Amic bun îmi este umbra // Multe lucruri sunt hazard / Două-s ca bijuteria / Foc aprins în inimi ard / Satul şi copilăria // Fie vreme rea sau bună / Spune-o vorbă din popor / Udeştenii se adună / Că de sat li-e tare dor // Şi de şcoală, zâna bună / Zi de zi v-a aşteptat / Ca o mamă-n prag stăpână / Astăzi staţi în ea la sfat // Bine-aţi revenit acasă! / Cu emoţii, că-s fireşti / Nu mai e aceeaşi masă… // Şi ce cauţi, nu găseşti… / Lacrima-n gene s-ascunde / Ştie dorul tău din suflet / Astăzi lasă-l pe oriunde / Bucurie ducă-n cuget // Anii se perindă-n grabă / Ca un vis, puţin mai lung / Astăzi, fără de tăgadă / I-aţi vrea iarăşi, dar ei fug… // Veţi merge cu pas mirat / Şi privirea supărată / Şcoala-n care-aţi învăţat / E aproape dărâmată // Asta nouă vă zâmbeşte / Veţi păşi cu drag în ea / Lumina se primeneşte / Hărăzind câte o stea! // Oadeciul cu dor aşteaptă / Ştie că-l veţi vizita / Cu vorba lui înţeleaptă / Pe toţi vă va bucura! // Acolo, pe Everest, să stai / Îi simţi tăria, colţ de rai! Eusebiu Camilar i-a pus supranume / În veci, aşa el va rămâne! // Oriun-de veţi fi în lume / De sat să vă amintiţi / Leagăn sfânt cu ales nume / Ca el altul, nu găsiţi! // Satul poartă-n rădăcină / Viţa necurmatei naţii / Să-l cinstiţi luând lu-mină / Să daţi altor gene-raţii // Udeştiul este astăzi lăudat / Locul întâi pe ţară la scriitori / Natura darnică i-a dat / Raportat la număr de locuitori // Asta e a vieţii roată / N-avem cum să o oprim / La cinzeci o dată / Ziua asta-i dar divin! // Să lăsaţi frumoase urme pe nisipul timpului / Viaţa ştie să le-arate / Dând nobleţe omului // Ziua de azi e şi o magică floare / Din inimile voastre s-a deschis / Ea nu-i decât o lungă aşteptare / Să o sărbătoriţi cum aţi decis! // Şi nu uitaţi că omagiaţi acest ideal / Odată cu succesul Nadiei Comăneci la Montreal! Le-am urat tuturor o zi minunată, o zi colorată cu cele mai frumoase şi hazlii amintiri, o zi pe care, apoi, să o aşeze acolo, lângă inimă…
S-a trecut, cu emoţii şi zâmbete, la strigarea catalogului, un moment mult aşteptat, pigmentat şi cu surprize, destăinuiri de suflet, evocări din acei ani, când „toată lumea era a noastră”, un dialog ce se voia prelungit, un lucru firesc, mulţi cu studii liceale şi superioare. Doar câteva nume: Romaniuc Darie, inginer, fost director mulţi ani la TPL Suceava, Cimpoieş Ion, inginer, Boicu Mihai, inginer, Botuşan Brânduşa, inginer, Dragoman Vasile, colonel, Popescu Mihaela, subinginer, Ştefuriuc Ion, colonel, Mihăescu Vasile, colonel, Dan Rotaru, om de afaceri în SUA, Motrici Elena, economistă, Boicu Iulia, ingineră etc.
În pauză s-a vizitat Centrul cultural „Unirea sub Oadeci”, un spaţiu cu portretele scriitorilor şi ale altor oameni de seamă ai Udeştiului, obiecte şi imagini din istoria învăţământului de aici, totul aranjat cu gust şi pricepere, confirmându-se proverbul: „Homo ornat locum”.
Vizitarea Casei memoriale „Eusebiu Camilar”, un alt popas de suflet, o reîntâlnire cu spaţiul unde a locuit un timp scriitorul, cu operele acestuia, cu alte obiecte de preţ expuse aici. În curtea largă şi primitoare am citit primul meu articol despre Udeşti, intitulat „Cuvinte alese de suflet” apărut în „Zori noi”, în 1975, apoi am recitat poezia „Final lui Eusebiu Camilar…”, aparţinând poetei Valeria Boiculesi, udeşteancă după soţ, scrisă pe verso fotografiei cu grupul de udeşteni participanţi la înmormântarea scriitorului la Cimitirul Bellu din Bucureşti, pe data de 29 august 1965, care i-a dus un urcior cu pământ de pe mormântul mamei şi o crenguţă de măr din livada casei, pentru a avea cât mai aproape rădăcinile…
Lansarea cărţii mele „Adevăruri în catrene”, volumul II, a surprins plăcut asistenţa, între timp s-au mai adunat şi alţi oameni din sat, tonul dându-l doamna profesoară Cristina Romaniuc cu aprecieri şi felicitări, subliniind preocuparea mea de a surprinde în catrene aspecte din cotidian, multe şi variate, care stârnesc zâmbete, creează bună dispoziţie. Alte intervenţii au întregit momentul, urmat de autografe.
Deplasarea spre dealul Oadeci, pe un traseu modernizat, s-a făcut cu sufletul deschis, bucuria manifestându-se pe deplin. Acolo, sus, pe „Everest” s-au făcut fotografii, s-au depănat amintiri, un loc minunat de taifas, s-a cântat, fiecare încerca să retrăiască măcar câteva clipe din anii copilăriei petrecuţi şi aici.
Oadeciului i-au fost oaspeţi distinse personalităţi participante la unele ediţii ale Festivalului Naţional de Literatură „Rezonanţe udeştene”, printre care şi regretatul poet Grigore Vieru, creatorul poeziei slujitoare întru edificarea vieţii în tot ce este ea minune şi bunătate şi lumină. Ne-am despărţit cu greu de Oadeci, promiţându-i că vom reveni, fie şi cu gândul. Amintiri care nu se vor uita, o zi cât 50 de ani, o zi aici, acasă, cu dor de rădăcini de Udeşti, o frumoasă arhivă spirituală…
Sărbătoarea s-a încheiat la Restaurantul „Brădet” din Suceava, pe cât de veselă la început şi pe parcursul zilei, pe atât de tăcută parcă acum în suflet. Se apropiau iar clipele despărţirii… Într-o notă de optimism, am încins o horă a bucuriei, cu speranţa revederii iar acasă. Udeştenii se ţin de cuvânt!
EMIL SIMION
Comentarii