Din calendarul popular

Alexiile (Ziua șarpelui)

Alexie, sfânt creștin, figurează în calendarul popular drept o divinitate mitică, patron al tuturor viețuitoarelor care în timpul iernii hibernează fie în ascunzișurile subterane, fie în scorburi sau sub coaja copacilor (șerpi, insecte, broaște). Desigur că în societatea precreștină figura o astfel de reprezentare, dar atribuțiile sale au fost transferate pe seama lui Alexie, omul lui Dumnezeu, dovadă fiind și legendele referitoare la acesta. În calendarul popular, ziua de Alexii (17 martie) mai este cunoscută și ca Ziua șarpelui, această reptilă apărând sub mai multe ipostaze în mitologia populară: șarpele de pădure, șarpele de câmpie, cel de apă, zugrăvit ca o făptură mirifică, și cel de casă. Noi ne vom ocupa mai mult în materialul de față de șarpele de casă, „personaj” mitologic care-și reia atribuțiile protectoare începând cu această zi.
 

După credințele populare, fiecare casă își are șarpele său, locuința care avea șarpe era considerată a fi norocoasă, era un spațiu curat, deoarece aceste reptile evitau locuințele spurcate, dominate de duhurile malefice. Acestui șarpe i se mai zicea și ceasornicul casei, fiindcă ticăia în pereți, iar când ticăitul înceta era semn că cineva din casă va muri curând, el fiind și un fel de Deus Otios. Șarpele de casă nu trebuia izgonit, ucis, ci lăsat în pace, pentru că era „norocul casei”, apărând edi-ficiul de farmece, blesteme, duhuri malefice. Izgonirea lui era considerată ca un act necugetat și chiar condamnabil, ce atrăgea de la sine nenorociri: moartea cuiva, invadarea spațiului locuibil de spiritele rele, incendii etc. E de la sine de înțeles de ce acestei vietăți i s-a conferit în tradiția carpatică o zi specială, și nu trebuie uitat că simbolismul șarpelui dat de omul societății tradiționale era unul de factură mitică, ocrotitoare, apotropaică (de apărare). Spre deosebire de șarpele de casă, cei de câmp sau de pădure erau considerați a fi periculoși, agresivi, otrăvitori și mult mai agili. În găurile șerpilor de pădure sau de câmp zăcea cuibărită iarna ca-re amorțea împreună cu aceș-tia. Se credea că șerpii ieșeau din ascunzișurile subterane la 17 martie, prevestind astfel începutul propagării căldurii pe pământ. Alexiile, ca mare sărbă-toare populară, era consi-derată cândva ca zi specială pentru aprinderea focurilor rituale, precum și de săvâr-șirea altor practici pentru în-depărtarea gujuliilor ce s-ar cuibări peste vară pe lângă ca-să, în special contra șerpilor de câmp sau de pădure. Ziua impunea și severe interdicții de muncă specifice sezonului: femeile nu aveau voie să toar-că, să depene, să țeasă sau să umble cu acul sau foarfecele, totul pentru a fi ferite peste an de mușcătura de șarpe. Dis-de-dimineață erau a-prinse focurile rituale prin li-vezi, ce aveau drept scop purificarea spațiului din jurul caselor de insecte și șerpi. Femeile făceau un fel de turtă pe care o rupeau și o aruncau la hotarul din grădină, pentru ca „șerpii să aibă de mâncare toată vara și să nu se apropie de casă”. Această zi aparținea unui timp mitic, fiind un moment consacrat unui răstimp al echinocțiului de primăvară în care se concentrau evenimente mitico-astronomice deosebite.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: