Odată cu toamna, la Cernăuţi, vine şi cea mai frumoasă sărbătoare naţională a românilor – LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ. E luminată de bucurie, e învăluită în tristeţe această sărbătoare, aşa cum sunt şi toamnele, cum ni-i viaţa trăită la Cernăuţi, în toate timpurile de când ne numim români înstrăinaţi. Avem o zi de sărbătoare a limbii române când o cântăm, avem peste trei sute de zile pe an când ar trebui să luptăm pentru drepturile noastre la limba maternă. La chemarea Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română „Mihai Eminescu”, ne-am adunat la 31 august, ora 11.00, pornind ca întotdeauna de la statuia Luceafărului Limbii Române, de la Poetul Naţional, patronul spiritual şi protectorul nostru. Nu numai de sărbătoarea Limbii Române, ci şi în celelalte zile ne strângem la Eminescu ca la un zid al plângerii, dar şi ca la o redută de apărare. Ne uneşte Poetul iubit să ne facem dreptate – cea mai mare, căci spunea Eminescu: „Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o sieşi”. Deşi 31 august a fost zi de lucru şi e în preajma începerii noului an de învăţământ, au venit cu florile iubirii la Eminescu elevi de la Igeşti şi Mihoreni, profesori şcolari, tineri de la Catedra de Filologie Română şi Clasică, în frunte cu şefa Cristina Paladian, bărbaţi de vârstă venerabilă… Ne-am bucurat să-i reîntâlnim pe octogenarii Ionică Semeniuc din Voloca şi Vasile Piţu din Oprişeni, cu flori din grădinile lor. Pe badea Ionică (nu pot să-i spun moş, că se ţine ca un flăcău) l-am întâlnit mai întâi la Palatul Naţional. Îmbrăcase cămaşa naţională cu poale lungi şi căuta o nevastă să-i strângă bine brâul. Din România îşi făcuse apariţia energicul profesor Ioan Iţco, iar de la Kiev a sosit un sol al Patriei istorice, în persoana doamnei Alina Nicola, consul la Ambasada României în Ucraina. De la Suceava, un cuvânt de salut ne-a adus Alina Doboş, reprezentanta Biroului Regional de Cooperare Transfrontalieră România-Ucraina. Cum ne-am omagiat şi răzbunat Limba noastră cea Română, citiţi în rândurile următoare.
Freamăt de cântec de la tinere mlădiţe
O surpriză impresionantă, înscrisă în tradiţia sărbătorii „Limba Noastră cea Română” la Cernăuţi, ne-a adus debutul Corului de copii al Societăţii muzicienilor români din Ucraina „Armonia”, colectiv de curând înfiinţat de preşedintele respectivei formaţiuni naţionale, Dumitru Caulea, dirijorul Corului „Dragoş Vodă”, şi viorista, prof. Luminiţa Demianic, conducătoarea ansamblului „Fetele din Bucovina”. Dorim tânărului colectiv artistic, care are un model atât de valoros cum este corul „Dragoş Vodă”, un viitor frumos, cu drumuri larg deschise în promovarea valorilor naţionale!
Am venit şi cu dar de carte la altarul limbii sfinte
E o tradiţie preluată de la înaintaşi şi de la compatrioţii din timpurile noastre, care au plecat în ultimele decenii într-o lume mai dreaptă, să venim la sărbătoarea limbii noastre cu ofrandă de carte. Îmi amintesc de regretaţii oameni de cultură şi ai scrisului – profesorul Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române, de colegii jurnalişti, enciclopedistul Dumitru Covalciuc şi prozatorul Grigore Crigan, de poetul Ilie Tudor Zegrea, care a instituit şi condus până la ultima suflare Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi, de poetul Vasile Tărâţeanu, fondator de ziare şi societăţi naţionale în nordul Bucovinei. Nu le-a fost uşor, cum nu ne este nici nouă astăzi, dar ne-au lăsat testament să ne păzim limba, s-o lăsăm moştenire urmaşilor prin cuvântul tipărit în pagini de carte. Firul tradiţiei a fost preluat de continuatorii acestor buni şi erudiţi români, de poetul Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, şi vicepreşedintele Nicolae Şapcă, publicistul care tot mai convingător îşi etalează talentul de poet-sonetist. La actuala ediţie, la care ne-a onorat cu prezenţa consulul Alina Nicola de la Ambasada României la Kiev, au fost lansate cărţi şi reviste donate de prieteni din România pentru Biblioteca Societăţii „Mihai Eminescu”. Bunăoară, Vasile Bâcu a prezentat cărţile primite de la Doru Pogoreanu din Dorohoi, directorul editurii PROSPEXI, şi de la scriitorul Ioan Raducea, Iaşi, iar Nicolae Şapcă a adus un album de excepţie „Pelerin în Muntele Athos” al scriitorului ieşean Grigore Radoslovescu. Cercetătorul arhivelor Dragoş Olaru, ieşind în faţă cu o ediţie de gală a lucrărilor pictorului Constantin Flondor, stabilit la Timişoara după refugiul din 1940 şi 1944 al părinţilor săi trăitori la Cernăuţi, ne-a făcut cunoştinţă cu bucureşteanca Cristina Cenuşă. Tânăra a sosit la Cernăuţi cu o desagă de cărţi mai mare decât făptura ei.
Am avut şi eu bucuria de a scoate din tipografie chiar în ajunul sărbătorii o parte din tirajul volumului „Boianul meu cu inima română”, dedicat jubileului de 500 ani al satului natal. Apărută sub egida Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, condusă de preşedintele Vasile Rauţ, susţinută finaciar de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, cartea vine ca un îndemn către tinerii din vechea aşezare românească să nu uite cine le-au fost strămoşii şi ce sânge le curge prin vene. Am avut din partea Boianului la sărbătoarea sufletului meu două tinere mesagere ale frumosului românesc – surioarele cântăreţe Anastasia şi Sofia Poclitari, care sunt prezente şi în paginile cărţii. Ca să nu ni se piardă urmele ar fi bine ca fiecare localitate unde există suflare românească să-şi scrie istoria prin faptele şi destinele oamenilor de ieri şi de azi.
Rămâi cu noi, poezie cântată pe strune de chitară!
Nu ştiu cât de fericiţi vom fi mâine, dar azi mai păstrăm fiorul de fericite emoţii ale zilei de ieri, de la sărbătoarea Limbii Române la Cernăuţi. A pornit acest fior de la statuia lui Eminescu, din revărsarea de flori, din bucuria de a ne întâlni şi a vedea că, totuşi, suntem mulţi şi că avem copii cu drag de limbă, aşa cum sunt cei din Igeşti şi Mihoreni, sosiţi cu profesoarele de limba română la Eminescu, cei de la Voloca, uniţi în corul înfiripat de curând de Societatea „Armonia”, aşa cum cresc „pentru Ţară, pentru neam” „Urmaşii lui Ştefan” din comuna Mahala. Cu toate nenorocirile ce se ţin lanţ de neamul nostru, nu trăim numai cu lacrima, numai cu speranţa, ci şi cu încrederea că Limba Română pe aceste meleaguri va dăinui în pofida legilor care o sugrumă. Nu suntem singuri, avem alături o Ţară, dar ce-i mai important avem talente, sunt printre noi oameni de valoare apţi să înmulţească averea spirituală, moştenită de la înaintaşi. E bine când fiecare face ce-i stă în puteri şi ce-i reuşeşte mai frumos pentru dăinuirea limbii române. Noi, Societatea „Doamnele Române”, am venit la ediţia din acest an a sărbătorii cu un buchet de melodii pe cele mai profunde şi armonioase versuri ale poeţilor români din nordul Bucovinei. Ne-am prezentat cu reuşita unui proiect, susţinut de Patria istorică, prin Departamentul Românilor de Pretutindeni, pentru care-i exprimăm recunoştinţa noastră. Îi mulţumim şi preşedintelui Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română „Mihai Eminescu”, poetului Vasile Bâcu, pentru fericitul prilej de a lansa în premieră CD-ul Carolinei Jitaru „Cred în fericire”, cu 15 melodii, la cea mai înălţătoare manifestare de respiraţie românească. Sărbătoarea Limbii Române din acest an a culminat cu spectacolul de excepţie, pe undele poeziei cântate de folkista, jurnalista, Carolina Jitaru, vicepreşedintă a Societăţii „Doamnele Române”. Fiecare piesă interpretată de Carolina este o pagină din viaţa ei şi din trăirile neamului nostru. Norocul ei în formarea personalităţii artistice a fost ca de la început să păşească în miracolul muzicii cu poezia de înaltă calitate şi de maximă vibraţie patriotică. Bunăoară, nu ştiu cu precizie de câţi ani răsună în interpretarea Carolinei Jitaru „Poem bucovinean”, de regretatul poet şi profesor Grigore Bostan, însă de fiecare dată parcă l-aş asculta prima oară. Aceiaşi fiori mă răscolesc şi aceeaşi senzaţie că versurile poetului consacrat şi muzica compozitoarei pornesc dintr-o rădăcină unică, şi strămoşii „cu ochi de mure” ne privesc împăcaţi din lumea lor uitată. Răscolitorul imn de dragoste consacrat plaiului natal i-a deschis drumul spre noi compoziţii, spre poezia filosofică a lui Mihai Eminescu, poetul adorat din fragedă copilărie. Pe literaţii bucovineni contemporani i-a cunoscut în anii studenţiei, versurile ce au avut o reverberaţie magică în sufletul ei devenind şlagăre cunoscute.
Ne cântă şi ne încântă de zeci de ani Carolina, îmi amintesc că am scris despre clipa-i de graţie de la primul ei concert când era o adolescentă, Dar abia acum, după ce a luat premii la prestigioase festivaluri internaţionale, a reuşit să lanseze primul ei compact disc. De fapt, talentul, premiile i-au dat nume şi valoare, însă compact discul este un rezultat al proiectului Societăţii „Doamnele Române” finanţat de Guvernul României. La început ne-am bucurat, apoi ne-am speriat de câte eforturi necesită realizarea proiectului. Noi, cei care nu cântăm, nu scriem muzică, am înţeles că numai cu talentul nu ajungi departe. Am văzut cât zbucium, câte emoţii şi muncă se ascund în izvorul vocii Carolinei ce ne farmecă, ne mângâie dulce, ne înfioară… Acum Carolina culege aplauzele admiratorilor şi mulţumirile celor care au primit în dar CD-ul cu poezia cântată pe strune de chitară. Vocea şi muzica ei ni-i readuce din veşnicie pe poeţii noştri, cântăreţi prin metafore ai limbii materne şi dorurilor sfinte – Grigore Bostan, Vasile Tărâţeanu, Mircea Lutic, Ilie Tudor Zegrea. Dar şi îi bucură pe poeţii de lângă noi, Arcadie Suceveanu, Elena Mariaţa, Vasile Bâcu, Nicolae Şapcă, Vitalie Zâgrea. Poate şi la lecţiile de literatura română va fi ascultat acest CD, şi copiii noştri se vor apropia mai mult de poezie, vor înţelege mai bine „Glossa” lui Eminescu.
„Urmaşii lui Ştefan” din Mahala, crescuţi de îndrumătoarea lor artistică, Elena Nandriş, sunt deja foarte apropiaţi, pentru că au cântat împreună poemul lui Nicolae Şapcă dedicat graiului matern. Şi la premiera compact discului, ei i-au fost cei mai importanţi susţinători, alături de toţi ceilalţi, în primul rând fiica Iuliana şi cei trei verişori din dinastia Matvievici. În lipsa compozitorului Dinu Matvievici, naşul de botez în universul muzicii, aceşti trei tineri au reprezentat neamul Carolinei, cu rădăcini în Mămăliga, bogat în haruri. Flori şi cuvinte de laudă a primit artista noastră de la prietena Ilona Bordean, preşedintă a Clubului cernăuţean „Doamnele de succes”, de la Elena Ponomarenko, preşedintă a Societăţii femeiilor ucrainene, de la Alina Doboş, reprezentanta Biroului Regional de Cooperare Transfrontalieră din Suceava, de la doamna Viorica Stan şi alte doamne ale noastre. Şi cum să nu-i mulţumească poeţii Nicolae Şapcă şi Vitalie Zâgrea, aleşi să fie cântaţi de Carolina?! Gazda evenimentului, Vasile Bâcu, a găsit o modalitate mai originală, exprimându-i recunoştinţa prin două epigrame. Frumos a apreciat evenimentul oaspetele de la Kiev, Alina Nicola, consul la Ambasada României în Ucraina: „Ca o mamă limba română ne adună”. Ne-au adunat la o masă şi bucatele gătite de doamnele române, în frunte cu bucătarul şef, care e şi un talentat poet, versurile căruia încă n-au fost cântate. Însă înainte mult mai este: vin şi alte sărbători… La „Ramura de brad” – un colind de Ilie T. Zegrea, cântat de Trio Iulia Toderean-Elena Nandriş-Carolina Jitaru, se cer şi alte cântece.
MARIA TOACĂ
Cernăuţi
Comentarii