Mereu în / de serviciu(?)

…Dar sărbătoarea Învierii va fi fost şi de-o altă încercare… De la o vreme, unii păstori de comercianţi au înţeles că şi oile pe care le administrează şi le plătesc vor fi fiind oameni, dându-le dezlegare ca, măcar de marile sărbători creştine, să aibă şi ele (oile) liber spre a le (pe)trece alături de familie şi prieteni. Chestie pare-se (încă) de neconceput pe la noi de cei care concep ca în aşa zile să fie serviţi de medicii din spitale, de pompieri, de poliţişti şi jandarmi, de salubrişti (oh, cât gunoi suntem în stare a produce!…), de veterinari (în a doua zi de la Înviere, ce coadă am văzut la unul…, că motanii şi căţeii n-au ştiut a se păstra sănătoşi şi atunci). S-a remarcat (nu doar de astă dată) o categorie vehementă de cetăţeni care au protestat contra celor care au căpătat (măcar) o zi-două de linişte şi odihnă. Asta inclusiv în contextul în care, nu demult, comercianţii (privaţi fiind ei), au cerut voie de la stat (de stat fiind el) să aibă (şi ei) un pic de liber în weekend. Şi încă n-au primit voie, ca şi când, din socoteala afacerilor respective (preţurile produselor şi serviciilor sunt oricum în creştere), hocus-pocus musai trebuie ca oricând, la orice oră, populaţia trebuie să fie (de)servită.

…Unii „şi-au luat” libere. La miez de noapte, alţii au rămas fără de ţigări, spre dimineaţă alţii n-au ştiut unde cumpăra o cafea sau cronţopele pentru pisici. Uite cum ţara suferă, iată cum, la TV, la ora 4:00, eşti nevoit să consumi, în reluare, ştirile de la ora 16:00. Se poate întâmpla ceva şi nu ştii, se poate să-ţi fie sete şi n-are cine să-ţi dea de băut. Se poate să ieşi în stradă şi nimeni să-ţi spună cât e ceasul. Imposibil aşa ceva, nu găseşti oameni să-ţi fie de serviciu… Eşti liber şi cu nevoie, deci ceilalţi tre’ să fie non-stop la datorie!