Sărbătoarea Costin Neamţu

„Costin Neamţu a găsit în arabesc, în legătura liniară a lucrurilor obiectiv străine, formule simplificatoare şi unificatoare. Un fel de sintetism cu «amintirea culturală» a stilizărilor greceşti şi a «hieratismelor şi austerităţii» frescei din era bizantină este susţinută de conturarea netă a tentelor locale nespectaculoase, apropiate prin sobrietatea cromatică de covorul moldovenesc «citat» uneori.” (Mihai Drişcu, „România literară”, 1969)

Am simţit nevoia să încep reînnoita invitaţie, stimaţi cititori, de a merge să vedeţi/revedeţi minunata personală Costin Neamţu de la Muzeul Naţional al Bucovinei, deschisă până pe 26 mai 2024, cu această apreciere de demult a criticului Mihai Drişcu, pentru elevii Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, acolo unde, la intrarea în sala de clasă în care li se predă Istoria artei, a fost fixat, pe 11 aprilie 2024, înscrisul comemorativ care îi menţionează trecerea prin această şcoală a educării vocaţiei. Elevi pentru care drumul spre visul picturii începe cu un examen de admitere. Relativ simplu, dacă luăm în considerare truda de ani a lui Costin Neamţu de a se înscrie pe acest drum. Drum a cărui poveste i-a fost fost spusă publicului prezent la vernisaj, pe 19 aprilie 2024, de glasul gravat în memoria noastră de ascultători ai Radioului şi Televiziunii Iaşi al cunoscătorului de artă Grigore Ilisei şi pe care o putem citi, aşternută pe hârtie de scriitorul Grigore Ilisei în excelentul catalog-album „2024. Costin Neamţu: Omul poveste, pictorul în poveste”, apărut sub auspiciile Muzeului Naţional al Bucovinei la editura acestuia, Karl A. Romstorfer, Suceava, 2024. Drum încununat de etapa strălucită pe care pictorul, împreună cu iubitorii picturii sale, o trăieşte la împlinirea şi sărbătorirea unei vârste frumoase.

Aşa cum menţionam, Sărbătoarea Costin Neamţu a început pe 19 aprilie 2024, cu ceremonialul, întotdeauna emoţionant pentru protagonist, chiar dacă l-a trăit de nenumărate ori, pentru apropiaţii săi, dar şi pentru tinerii învăţăcei în artele vizuale, al deschiderii expoziţiei. Definită de dr. Constantin-Emil Ursu, directorul general al Muzeului Naţional al Bucovinei (MNB), ca „o reală bucurie, o reală onoare”, dedicată de instituţie Sărbătorii Paştelui, care în Bucovina înseamnă o mulţime de turişti anunţând şi o mulţime de vizitatori ai muzeelor sale, MNB şi expoziţia celebrează deopotrivă aniversarea natalei artistului (născut pe 4 mai 1939, în Cornii Sucevei). De aici şi finalul cald şi puternic al îndătinatei urări, „în numele tuturor, La mulţi ani, Maestre!” Apelativ îndreptăţit şi de calitatea artei lui Costin Neamţu şi de calitatea sa de profesor al artei.

Sala cu Bolţi a Muzeului de Istorie Suceava al MNB, în care se desfăşoară splendoarea celor peste o sută de lucrări de Costin Neamţu (ulei, pastel, tehnică mixtă), i-a evocat lui Grigore Ilisei precedenta expoziţie Neamţu, din septembrie 2018, atunci împreună cu Cela Neamţu, într-o îngemănată mărturisire artistică de „Trăiri iconice”, cu inegalabilele „petice de frumuseţe”, desen, pictură, colaj, ale Celei Neamţu şi inegalabilele picturi şi pasteluri ale lui Costin Neamţu, omagiu plastic la Centenarul Marii Uniri, prilej să salute prezenţa „Păsării măiestre a tapiseriei româneşti” alături de soţul său şi acum, la vernisaj, publicului să o aplaude şi Doamnei Cela Neamţu să i se lumineze chipul de bucuria evenimentului şi a reîntâlnirii cu prietenii şi admiratorii artei lor. Adică, primii pe care îi revăd în minte la ceasul acestor rânduri, stavroforele stareţa dr. Gabriela Platon şi Elena Simionovici, de la Sf. Mănăstire Voroneţ, prof. Gheorghe Dăscălescu, fostul director al Muzeului de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni, pictorul Grigore Baban, profesorii Eleonora şi Constantin Bulboacă, fotoreporterul Marinel Dănilă, din Fălticeni, poeta Mihaela Grădinariu şi prozatorul Ioan icalo din Râşca, pictoriţele Lucia Puşcaşu şi Oana Ruxandra Hrişcă, prof. Vasile Nechita, din Suceava, cu fiul şi soţia sa, de mulţi ani stabiliţi în Canada, Bogdan şi Luciana Nechita, istoricul Alis Niculică, jurnalista Daniela Micuţariu, iubitori de artă din echipa Muzeului, nelipsita semnătură în construcţia unui eveniment plastic – Irina ibulcă, întotdeauna entuziasta Aurora Ungureanu. Şi ultimul din cei pe care ştiindu-i mi-i amintesc, dar prezenţă de prim rang a vernisajului, lumina ochilor părinţilor săi, universitarul, pictorul Lisandru Neamţu, la rându-i părinte de artist plastic în creştere, Mălin Neamţu.

De altminteri, trei din cele patru lucrări evidenţiate de nişa centrală, cea care atrage în primul rând privirile publicului, în timpul oficierii deschiderii expoziţiei, „prova” spaţiului expoziţional, vorbesc despre trăinicia copacilor asemenea copacului familiei Neamţu, pastelul „Ce se vede”, pastelul „Îmbrăţişarea copacilor” şi „Peisaj din Lefcada”, primele două realizate în ultimele luni. Cu puterea şi înţelepciunea lor la vedere, dar şi cu misterul a ceea ce aşteaptă, a ceea ce ocrotesc. Cea de a patra, cu ulcioarele şi ghemele sale de lână, „Ambient străbun”, tot doar cu luni în urmă închipuită pe carton, este emblematică pentru universul plastic al lui Costin Neamţu. Ulcioarele de lut în care se petrece misterul închegării laptelui, în care şi în cea mai fierbinte zi apa păstrează răcoarea apei din adâncul fântânii, ulcioarele, ulcelele de lut pe buza cărora se simte respiraţia strămoşilor vorbesc de, sunt Costin Neamţu, în orice expoziţie colectivă, în orice colecţie, în mentalul oricărui cunoscător de artă. Asemenea lor – ghemele de lână, „Ghemele Celei”, spune într-un fermecător ulei, dar şi ghemele „Jucării” dintr-un pastel de mai de mult, dar şi ghemele „Simfonie cromatică”, ghemele mamei, bunicilor şi străbunicilor „Din Bucovina” (2023), dar atât de mult, de memorabil, ghemele lui Costin Neamţu! Lână toarsă în serile lungi ale iernii şi colorată cu fructele verii, pentru îmbrăcat oamenii şi casa lor. Lână toarsă odată cu viaţa noastră! Între ochii care nu se mai săturau să le privească, meditativi, cei ai stareţei dr. Gabriela Platon. Deopotrivă ochii mamei sale, cunoscuta ţesătoare, Victoriţa Platon, dar şi ai săi, copilă învăţând arta războiului de ţesut. Au vrăjit-o cu clipa lor de nemişcare repede trecătoare, deoarece, mi-a spus, nu sunt făcute să fie şi să rămână gheme. Doar în pictură. În pictura lui Costin Neamţu!

După „Omul poveste, pictorul în poveste”, adică după povestea adevărată a vieţii pictorului Costin Neamţu, a unui „destin romanesc”, spusă de Grigore Ilisei, invitat la microfon, Lisandru Neamţu, curatorul expoziţiei, ne-a dăruit o confesiune: patru ani elev al tatălui său, la şcoală şi acasă, a crescut într-un fel în atelierele părinţilor, într-o lume dominată de frământările şi izbânzile lor creative, în care permanent admiraţia, preţuirea s-au împletit cu nevoia, cu strădania drumului propriu, luând de la ei şi încercând să le transmită studenţilor mai ales seriozitatea cu care şi-au tratat amândoi vocaţia-profesia. Apoi l-a elogiat cu multă căldură, mişcător, pe pictorul sărbătorit, vorbind despre neîncetatele sale căutări, despre trăirea picturii şi dincoace de pragul atelierului, „Tata vede structuri plastice peste tot”, şi despre ataşamentul său dătător de energie sufletească faţă de meleagurile natale, fiecare kilometru parcurs de maşina plecată din Capitală, de apropiere de suflul lor bun aducându-i, din ce în ce mai intens, zâmbetul pe chip, „o înflorire”, o reîntineritoare bucurie. El însuşi, a continuat Lisandru Neamţu, a copilărit aici, iar eu mi-l amintesc pe distinsul universitar acum un sfert de veac, student la Artă Murală, lăsând neşterse urme de talent şi culoare în mozaicul cu arhanghelii de la intrarea în Biserica Sfinţilor Mihail şi Gavriil din Corni.

Nemurit în copil şi nepoţi şi deopotrivă în picturile sale, cu un uluitor drag de pictură şi de pictat – atâtea lucrări recente în cele peste o sută din expoziţie! -, Costin Neamţu a mulţumit directorului general Constantin-Emil Ursu şi echipei pentru maniera în care i-a fost aşezată expoziţia pe simeze, „Lucrările mele stau atât de bine aici, la Suceava, încât nu ar trebui să mai plece”, dar şi pentru album, pentru poveste, scriitorului, cronicarului, istoricului de artă Grigore Ilisei, pentru dragoste familiei, pentru solidaritate afectivă şi intelectuală, publicului.

Apoi, cu un scris elegant şi sigur a formulat dedicaţii neconvenţionale pe album şi cu o privire visătoare, cumva dincolo de camerele foto, tot spre picturile sale, şi-a ascultat inima, în vreme ce noi toţi, împreună cu Doamna sa cu braţele încărcate de flori, ne-am dorit ca ea, inima, să-i spună ce şi-a dorit, ce îi dorim.

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI