Articole de:Maria Toacă

Amarnic, dorul de Suceava

24 aprilie 2020 la 12:35 Comentariile sunt dezactivate

 Totdeauna mi-a fost dor de Suceava, chiar şi atunci când încă nu simţeam durerea de suflet, nu ştiam cum arde şi răscoleşte dorul… Până la prima întâlnire, am cunoscut oraşul de dincolo de graniţă din vorbele bunicii care-mi povestea cum, copilă fiind, a mers pe jos cu o băbuţă şchioapă,Citeşte

Cu durere despre tatăl meu, moldovean în paşaport, român în suflet

Cu durere despre tatăl meu, moldovean în paşaport, român în suflet

20 martie 2020 la 12:45 Comentariile sunt dezactivate

Spre deosebire de unii consângeni din nordul Bucovinei, care şi-au făcut studiile la Chişinău sau s-au stabilit acolo cu traiul, nu pot să mă laud că i-am uimit pe prietenii din Moldova, în mare parte colegi de facultate, cu naţionalitatea mea înscrisă în buletinul de identitate. De fapt, ajungeam uneoriCiteşte

Dăm socoteală pentru toate…

13 martie 2020 la 12:37 Comentariile sunt dezactivate

Despre destinul omului, dirijat de-o …cioară  Exact la o lună de la sărbătorirea zilei sale de naştere, încununată în 2019 de un semnificativ jubileu, consacratul publicist, economist şi maestru fotograf prin vocaţie, Vasile Şoimaru din Chişinău a aflat că, pe lângă multe altele, a primit un surprinzător cadou şi dinCiteşte

Cu rădăcini adâncite în românitate, înfloreşte şi rodeşte arborele familiei Costaş

Cu rădăcini adâncite în românitate, înfloreşte şi rodeşte arborele familiei Costaş

28 februarie 2020 la 13:20 Comentariile sunt dezactivate

De vreo 15 ani port în gând dorinţa de a scrie despre o familie de buni gospodari şi frumoşi români – soţii Diana şi Nicolae Costaş din Horecea Urbană. Găsisem şi momentul potrivit – Dragobetele, sărbătoarea îndrăgostiţilor la români. Mai întâi am sunat-o pe Diana, care la acel moment seCiteşte

Ca în cântecul privighetorii, numai că fără durere şi fără suferinţe

Ca în cântecul privighetorii, numai că fără durere şi fără suferinţe

14 februarie 2020 la 13:21 Comentariile sunt dezactivate

Uneori, chiar şi persoanelor cu intuiţia mai puţin pronunţată (cum mă consider) li se întâmplă ca din senin să-şi schimbe brusc paşii pe un alt drum, să deschidă o altă uşă decât cea spre care s-au pornit, ajungând astfel să vadă că nu doar în ceruri, ci şi pe pământCiteşte

„Să intre Dumnezeu cu Eminescu” – o chemare din Cernăuţi, de la românaşi îndrăgostiţi de poezie

„Să intre Dumnezeu cu Eminescu” – o chemare din Cernăuţi, de la românaşi îndrăgostiţi de poezie

31 ianuarie 2020 la 12:55 Comentariile sunt dezactivate

Ca o scufundare în apele Iordanului, sfinţite cu harurile Mântuitorului, ne-a purificat sufletele recitalul de poezie eminesciană derulat în cadrul Festivalului Transfrontalier „Cu Eminescu în suflet şi în gând”, sub auspiciile Centrului Bucovinean de Cultură Românească Cernăuţi (director Iurie Levcic), în parteneriat cu Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română dinCiteşte

De 20 de ani, statuia veşnic tânărului Eminescu adună suflarea românească la Cernăuţi

De 20 de ani, statuia veşnic tânărului Eminescu adună suflarea românească la Cernăuţi

17 ianuarie 2020 la 12:45 Comentariile sunt dezactivate

Ajungând la vârsta când mă troienesc amintirile, ca martoră a unor evenimente de excepţie în istoria revigorării conştiinţei naţionale a românilor din nordul Bucovinei, tot mai des mă încearcă întrebarea în care segment din acel răscolitor trecut aş opri maşina timpului. În multe „gări” m-aş reţine dacă ar fi posibilCiteşte

„Mesager bucovinean” – o revistă de viu interes pentru toţi românii

10 ianuarie 2020 la 12:43 Comentariile sunt dezactivate

„Daţi-mi un punct de sprijin şi pun pământul în mişcare!”, spunea Arhimede. Din mai multe variante ale celebrului citat, l-am ales pe acesta, deoarece mi s-a părut cum nu se poate mai potrivit pentru a aprecia eforturile lui Ştefan Hostiuc depuse la editarea revistei „Mesager bucovinean”. Cum numai îi apareCiteşte

Ca şi cum ni s-ar presăra sare pe o rană deschisă

Ca şi cum ni s-ar presăra sare pe o rană deschisă

13 decembrie 2019 la 12:55 Comentariile sunt dezactivate

 Parcă o văd pe mama mea cum scria scrisori celor doi fraţi refugiaţi în timpul războiului în România şi stabiliţi cu traiul la Timişoara. Era un extraordinar ritual în casa noastră care se repeta, de obicei în zi de duminică sau de sărbătoare, o dată la două-trei luni. Îşi pregăteaCiteşte

Pe drumul nuntirii cereşti 

Pe drumul nuntirii cereşti 

1 noiembrie 2019 la 12:56 Comentariile sunt dezactivate

Era trecut de miezul nopţii, liniştea cuprinzând cu duioşie Sfânta Mănăstire Voroneţ şi împrejurimile ei. Întrezăream deja la orizont, de după creste de munte, printre vârfurile brazilor înalţi, cum pătrund zorii Duminicii Floriilor. Nici pomeneală să mă prindă somnul, păcat ar fi fost să dorm într-un asemenea loc, în oCiteşte

Sumarul ediţiei: