Articole de:Maria Toacă

O întâmplare haioasă, cu limba română la Lvov

13 octombrie 2018 la 12:55 0 comentarii

Se ştie că Lvovul şi în perioada sovietică a fost un oraş mai ucrainean decât altele, că de acolo a pornit deşteptarea poporului ucrainean, dar şi cea mai puternică, extremistă mişcare naţionalistă. Nu e de mirare că nu de mult anume Lvovul s-a declarat, prin adoptarea unei legi de cătreCiteşte

Au cântat şi au vorbit româneşte Ucrainei întregi

Au cântat şi au vorbit româneşte Ucrainei întregi

14 septembrie 2018 la 12:45 Comentariile sunt dezactivate

> Aplauze răsunătoare la Dubno pentru „Izvoraşul” Victoriei Costinean Câţiva copii, gătiţi în portul popular veritabil cu vechime de un secol, şi un repertoriu folcloric cules de la curatele izvoare ale străbunilor, adunaţi în jurul unei îndrumătoare iscusite, pot face mai mult decât zeci de societăţi naţionale, când e vorbaCiteşte

Totu-i vis şi armonie, la Făgăraş…

Totu-i vis şi armonie, la Făgăraş…

25 august 2018 la 13:18 Comentariile sunt dezactivate

Intrăm în Făgăraş, apropiindu-ne de centrul geografic al României (la ieşirea către Braşov). În acest pitoresc oraş montan ne-a adus dorinţa de a vedea Cetatea Făgăraşului – una din cele mai frumoase „podoabe ale Ţării”, după cum a numit-o istoricul Nicolae Iorga, iar, de curând, jurnaliştii renumitului site de turismCiteşte

Moment astral în istorie: curajul românesc faţă de „Primăvara de la Praga”

Moment astral în istorie: curajul românesc faţă de „Primăvara de la Praga”

23 august 2018 la 12:55 Comentariile sunt dezactivate

Mai demult timpul trecea uneori chiar cu încetineală de melc. Acum, acelaşi timp pentru mine zboară mai iute decât vântul şi decât gândul, gândul care în aceste zile mă opreşte în una din cele mai triste, întipărite în memorie, perioade ale copilăriei. Chiar în aceste zile s-au împlinit 50 deCiteşte

Noi suntem condamnaţi la pierzanie, dar ne bucurăm pentru ucrainenii din România

14 august 2018 la 12:31 1 comentariu

Acum câteva zile, m-am întâlnit întâmplător în centrul oraşului cu o bună cunoscută, învăţătoare la clasele primare, care mai mult decât altele îşi educă elevii în spirit naţional, deşi nu face paradă de patriotism. E o fire calmă, liniştită, de natură pozitivistă, care, de obicei, vede partea plină a paharului.Citeşte

Aşa au fost, aşa sunt timpurile…

11 august 2018 la 13:05 Comentariile sunt dezactivate

Sună ca un refren funebru, dar foarte comod şi salvator în orice situaţie, când ni se cere să răspundem la întrebări de conştiinţă. Semnificativă în această privinţă este mărturisirea deja regretatei profesoarei Maria Popescu din Crasna, sora poetului martir Ilie Motrescu, comemorat în repetate rânduri la redacţia „Zorilor Bucovinei”. LaCiteşte

Despre viaţa noastră, sub cerul Marii Uniri

Despre viaţa noastră, sub cerul Marii Uniri

9 iunie 2018 la 13:21 Comentariile sunt dezactivate

 Găsind doar mătura în uşă, aşa cum se proceda mai înainte în satele cu oameni cumsecade, am înţeles că doamna Eleonora Bizovi nu era acasă în acea dimineaţă timpurie de sâmbătă. I-am lăsat pe prag cartea Aniţei Nandriş „20 de ani în Siberia”, menită unei femei din sat care, dupăCiteşte

Cine îşi mai aminteşte astăzi de dirijorul Vasile Vindereu?

Cine îşi mai aminteşte astăzi de dirijorul Vasile Vindereu?

12 mai 2018 la 13:31 Comentariile sunt dezactivate

Dar cine-i acest Vasile Vindereu? Nu-şi mai aminteşte nimeni, am spune fără a sta mult pe gânduri. Însă dacă ne întoarcem cu vreo două decenii în urmă, dacă începem să răscolim prin memorie şi-i provocăm pe coriştii mai vechi (nu zic „bătrâni”, deoarece oamenii logodiţi cu cântecul rămân veşnic tineri),Citeşte

Buşteni, tărâmul binecuvântatelor culmi româneşti

Buşteni, tărâmul binecuvântatelor culmi româneşti

5 mai 2018 la 13:31 Comentariile sunt dezactivate

Ca să ajungem la renumitul, în întreaga lume, Castel Peleş, precum şi la alte locuri din Sinaia, demne de admiraţia şi osteneala călătorului, drumul ne poartă prin Buşteni, unde pare că s-au adunat toate superlativele limbii române. Cu fruntea Sus, cu ochii la Cer, intrăm în Buşteni, vrăjiţi de priveliştileCiteşte

Viaţa ca un ou pascal

Viaţa ca un ou pascal

28 aprilie 2018 la 13:31 Comentariile sunt dezactivate

Atunci când m-a adus soarta pentru totdeauna la Cernăuţi, o amară porţiune de timp n-am trăit, ci am plutit prin nori de tristeţe. După studenţia de la Chişinău, oraşul din apropierea vetrei mele străbune îmi era străin şi rece. Nu aveam cui spune „Buna ziua”, nu auzeam vorbă românească, rarCiteşte

Sumarul ediţiei: