1) Două scrisori de la George Tofan: Viaţa economică în Bucovina; Societăţi de meseriaşi
2) Un nou curent politic, de G. Bucovineanu
Motto: „Bucovinenii şi-au scris singuri istoria lor, n-au trebuinţă să le-o scrie străinii sau şi românii, care n-au trăit-o direct” (M. Iacobescu)
Până acum câţiva ani în urmă, ţărănimea română bucovineană era lăsată, în ce priveşte trebuinţele băneşti, în ghearele cămătarilor şi băncilor de speculaţie încât, în mod îngrozitor, averea românească trecea din mâinile ţăranilor în cele ale evreilor, singurii care împrumutau bani, fie de-a dreptul, fie prin mijlocirea băncilor.
Cambiile – poliţele de plată – au avut cele mai funeste urmări: întârzierile, dobânzile mari, seceta, calamităţile duceau la scoaterea loturilor şi gospodăriilor datoare la licitaţie şi emigrarea în America.
Dobânzile mari, impozitele grele i-au silit pe ţărani – sfătuiţi de învăţători, preoţi, cărturari, oameni luminaţi să pornească o mişcare economică. Ea a început prin înfiinţarea de bănci populare – model Raiffeisen, însoţiri agricole, societăţi de consum, excluderea intermediarilor direcţi – între producător şi piaţă, procurarea de maşini agricole, gruparea ţăranilor în Centrale.
Cea dintâi însoţire economică de credit s-a înfiinţat la Crasna, în 1892. Acum – în 1908 – sunt peste 100 – în comune, în sate mici şi chiar în sătişoare. Centrala din Cernăuţi are peste 120. Din ele s-a născut şi Prăvălia românească, două însoţiri economice. În aceste bănci populare de credit sunt asociate peste 20.000 de ţărani.
Centrala are un capital de peste 2 milioane coroane. Îşi păstrează şi procură capitalul prin Banca Ţării sau Banca Cehă. Din raportul prezentat în 2 februarie 1908, a reieşit că: părtaşii au avut în 1907 suma de 71.000, 87 coroane şi un fond de rezervă – după 4 ani de activitate – de 371.700,18 coroane. Centrala şi-a inaugurat existenţa la 1 iunie 1903. Primii ani, vreo 2-3, au fost mai slabi, a rezultat doar 5.052,94 coroane pe an. Acum profitul net a urcat la 9.5333,74 coroane pe an. Centrala lucrează cu un capital de peste 4 milioane. De noul an, ea s-a preliminat pe întregul an administrativ la 50.000 coroane.
În prezent e cea mai însemnată instituţie economică a Românilor. În viitor am înaintat un Proiect către Ministerul Agriculturii, prin care cerem ca moşiile Fondului Religionar al B.O.R. să fie parcelate şi arendate la ţăranii afiliaţi la centrală. Dacă s-ar realiza acest proiect, s-ar rezolva chestiunea păşunilor şi fâneţelor în agricultura Bucovinei.
Însoţirea de Credit şi Economie din Cernăuţi e din 1895. Are 13 ani. Când a început, adică calculaţie anuală de 299.346,92 coroane în 1907, la sfârşit de an avea un reviriment de 8.339.726, 62 coroane. Ea are un fond de rezervă de 190.217, 18 coroane. Pe anul 1907 ea are un profit net de 13.897,06 coroane. Din aceasta, o sumă mai mărişoară s-a destinat meseriaşilor şi comercianţilor români. Ea a mi jertfit până acum şi suma de 5.000 de coroane pentru scopuri culturale şi filantropice. Alte bănci similare n-au acordat un ban pentru astfel de scopuri.
Avem şi unele institute de credit mai mici – cum sunt la Suceava, Gura Humorului, Storojineţ. Operaţiunile acestora sunt mai puţin extinse şi însemnătatea lor e mai mică.
G.T.
(V.R., anul III, nr. 2/1908, p. 313-315)
Societăţi de meseriaşi, de G.T.
Nu de mult, Societatea Meseriaşilor Români din Capitală şi suburbii şi-a ţinut adunarea ei generală. E cunoscut că Românii bucovineni n-au nici meseriaşi, nici comercianţi, pătură socială de mare însemnătate. Comerţul e în întregime, în Bucovina, în mâinile evreilor. Meseriile şi puţina industrie de la ţară, într-un oraş ca Cernăuţiul – care are 80.000 de locuitori din care doar 10.000 sunt români – sunt tot în mâinile străinilor. Românii au de partea lor un frizer şi acela e bănăţean la origine! Suceava – care-a avut, odinioară, bresle de negustori, are azi o singură prăvălie modestă. În satele noastre din Bucovina, numai străinii în general, evreii în special, ţin toate prăvăliile, dughenele, crâşmele. Situaţia aceasta, anapoda, cere grabnic să afle un remediu. Paralel cu acţiunea întreprinsă în ultimul timp pentru dezrobirea ţăranului trebuia ceva făcut şi pentru meseriile şi negoţul românilor.
În ultimul timp s-au înfiinţat prăvălii la Cernăuţi şi în alte câteva localităţi, între altele şi la Bălăceana.1 Acum se pregăteşte înfiinţarea unui Magazin Central pentru aprovizionarea prăvăliilor mici de la sate; trebuie să le ajutăm să nu cumpere mărfuri scumpe de la angrosiştii străini, pentru că ar fi obligaţi să le vândă cu preţuri mai ridicate, decât au fost câştigate.
Mulţi, puţini, meseriaşii noştri există azi, iar mâine vor fi mai mulţi. Înainte cu un an, în 1907, s-a înfiinţat Asociaţia Meseriaşilor şi Negustorilor. Ea a strâns, deocamdată, meseriaşii şi negustorii răzleţi, puţini, cu şcoală puţină sau deloc, din suburbii, pierduţi prin organizaţiile socialiste, în fruntea acesteia stă directorul tipografiei româneşti, Dimitrie Bucevschi (1858-1948).2 Rezumându-i viaţa şi activitatea acestuia, ce putem reţine? E şi el din Bucovina. Din Ilişeşti. Fiu de ţărani. A fost orientat de părinţi şi s-a îndreptat spre Iaşi. A învăţat să tipărească lucrări în româneşte, germană şi franţuzeşte. S-a întors în Cernăuţi. Sub Silvestru Andrievici Morariu a devenit membru al S.C.L.R.; s-a apucat de editat „Deşteptarea” (1898-1904), „Patria” (1897-1899). A urcat: responsabil, editor, director, iar în 1907 a devenit şi preşedinte al Asociaţiei de Meseriaşi şi Negustori.
George Tofan – reluând scrisoarea lui – scrie că având „acest brav luptător naţionalist s-au asociat şi colaborează, acum, şi alţi meşteri iscusiţi, pregătiţi bine ca: tipograful Traian Ilcău. Recunoaştem că, la Cernăuţi, în acest sector ne-au ajutat, berechet, şi confraţii din Ardeal.
Comitetul se pregăteşte să înfiinţeze în Capitală şi unj internat de ucenici şi meseriaşi români.
La Câmpulung avem o pepinieră de meseriaşi iscusiţi în prelucrarea lemnului şi profesorii Prâslea şi Ştefureac colaborează bine. Şi la Vatra Dornei mai e un colectiv în formare; au şi echipă artistică. Fac şezători cu public, adună bani. La Siret e şi cojocărie. Suceava are şi ea talente şi se pregăteşte să aniverseze jubileul a 25 de ani al şcolii şi 25 de la moartea componistului Ciprian Porumbescu”.
G.T.
(V.R., anul III, nr. 6/1908, p. 481-483)
Un nou curent politic, de G. Bucovineanu
…„Precum după o mare furtună, după violenta campanie a alegerilor din anul trecut, în 1907, când s-a introdus votul universal, acum s-a aşternut o linişte perfectă ca de mormânt (…). Atmosfera politică s-a liniştit. Viaţa regulată cu mersul ei monoton a pus stăpânire pe toate sufletele. Şi ne-am trezit, iarăşi, cei ce eram înainte de alegeri şi votul universal. Un fel de osteneală ge-nerală se pare că a cuprins pe deputaţi şi alegători” (p. 467).
Ce schimbări întrevede autorul, spre a-şi intitula scrisoarea „Un nou curent politic”?
…„Jidanii, învinşi în ultima luptă electorală, tocmai acolo unde aveau mai mult interes să fie învingători, au început o goană sistematică contra alegătorilor, care n-au vrut să-i urmeze”.
…„Germanii din ţară, încă puţini – doar 50.000 persoane, între cele 700.00 locuitori, câţi numără la 1900 – care au sprijinul evreilor din aceleaşi matrice, care îi fac ca să fie în Galiţia – Poloni, în Ungaria – Unguri, sunt în Bucovina – Nemţi; oraşele bucovinene au o fizionomie nemţească, atâta vreme cât evreii sunt dispuşi să susţină acest caracter”.
„Legătura trainică dintre Nemţi şi Jidovi a durat atâta vreme cât a trăit partidul liberal în Austria, partid condus aproape ex-clusiv de jidovi.
Şi câtă vreme ţăranii nemţi din Bucovina n-au jucat niciun rol politic.
Bucovina este însă cel mai favorabil teren pentru o propagandă austro-socială, antisemită; românii şi rutenii gem sub jugul economic al evreimii; în decurs de 5 ani s-au vândut la licitaţie 2.643 de gospodării ţărăneşti; în 1905 s-au vândut 470 – care favorizează ţării: proprietari mari, arendaşi, bancheri, meseriaşi, comercianţi, în primul rând crâşmari, avocaţi, evreime, care a acaparat toate profesiile ce aduc câştig, pe urma unei munci neînsemnate.
Partidul creştin-social, chiar de la înfiinţarea sa, a arătat cele mai vii sentimente de simpatie pentru poporul român de pretutindeni. La 1892 – când deputaţii memorandului n-au fost primiţi la împărat, partidul creştin-social în frunte cu Lueger, şeful acestuia, le-a făcut o primire strălucită; cu 2 ani înainte a făcut senzaţie în cercurile politice şi mult sânge rău Maghiarilor, vizita lui Lueger şi a consilierilor săi la Bucureşti.
Între Românii bucovineni se simte, în timpul din urmă, o vie mişcare de simpatie pentru ataşarea la Partidul creştin-social („Şeful” acestei orientări e sigur dr. Aurel Onciul, n. M.I.).”
„Poporul Român din Bucovina are doi duşmani periculoşi: 1) slavismul şi evreismul; unul îl ameninţă să-l distrugă de pe suprafaţa pământului ca naţiune; celălalt – îl ameninţă – cu robia economică.
Politica veche era boierească de până la curentul naţional care începe cu George Popovici… Curentul nou, democratic, n-a reuşit nici el, dintru început. Camerele provinciale ca şi dieta Bucovinei, au încă o putere şi competenţă foarte redusă… un număr mic de numai 14 deputaţi – împărţiţi în 4 naţionalităţi, n-au aproape nicio trecere… nici Parlamentul din Viena n-are mare putere.
Românii formează în Parlamentul vienez un mic grupuleţ de 5 mandate din 516.. nu se pot obţine nici cele mai juste postulate naţionale… Un deputat român, renegatul Wassilko… e adevăratul guvernator al Bucovinei. Românii trebuie să se unească «celui mai mare partid parlamentar», care e acum partidul creştin-social… numai acesta ne poate ajuta şi în dorinţele naţionale şi contra slavismului. Acesta este noul curent – început de la Viena.
Pe tărâm economic, noul curent urmăreşte: eliberarea ţăranilor din ghearele cămătarilor, organizarea şi extinderea institutelor de credit, a prăvăliilor româneşti”.
În încheiere, acest G. Bucovineanu – care pare a fi George Tofan, scrie aşa: „partidul democrat va rămâne cu organizarea şi se va alipi ca atare Partidului creştin-social. Orişicare ar fi deciziunile ulterioare, starea aceasta a spiritelor este caracteristică pentru viitoarea politică a Românilor bucovineni” (G. Bucovineanu)
(V.R., anul III, nr. 3/1908, p. 467-472)
MIHAI IACOBESCU
1 „Neamul Românesc”, anul I, nr. 52 din 5. XI.1906, p. 866
2 Emil Satco, Alis Niculică, Enciclopedia Bucovinei, vol 1/2018, p. 257-296
Comentarii