Scene de viaţă socială bucovineană

 XXVI.(I) Societatea Doamnelor Române din Bucovina avant la lettre

Doamnele bucovinene nu au aşteptat să existe un cadru organizat pentru a da viaţă aplecărilor nobile care jinduiau după o manifestare pe măsură. Avem, în acest sens, reacţia unora dintre acestea, racordate la viaţa culturală românească (pentru ele era şi naţională), la premierea lui Vasile Alecsandri la Montpellier, eveniment pe care îl „inventariază” printr-o telegramă de felicitare, al cărei ecou se face, nu ne îndoim, Iraclie Porumbescu, prin intermediul gazetei „Telegraful român” de la Sibiu (3 iun. 1878):

Din Bucovina, 6 iunie n. Mai multe dame române din societatea cea mai de frunte din Bucovina, auzind despre strălucitul triumf ce l-a câştigat limba şi literatura română la Montpellier prin marele poet al întregii românimi, dl. V. Alecsandri, încântate de această bucurie nespusă, ce străbătu ca un fulger în toate „patru unghiuri”, adresară d-lui Alecsandri următoarea telegramă:

„Domnului V. Alecsandri, Gara Mirceşti în România.

Mândria noastră de a fi române, d-ta, marele şi cel mai strălucit laureat al nostru Poet, o ai mărit şi justificat prin sublim-răpitoarele acoarde ale Cântecului gintei latine în modul cel mai avantajos şi mai satisfăcător!

Primeşte deci de la noi, pre lângă felicitările noastre cele mai sincere şi mai adevărate, şi asigurarea din parte-ne de cea mai afectuoasă stimă şi mulţemire!”.

Sosind careva răspuns, nu vom pregeta a vi-l trimete.

P.

La 29 iunie apare şi ecoul de la Mirceşti:

Din Bucovina. – Iată-l şi răspunsul poetului latinităţii, d. V. Alecsandri, la telegrama de felicitare a mai multor dame române din societatea naţională supremă din Bucovina, de care s-a pomenit în ziarul acesta:

„Mirceşti, 6 iuniu 1878. Doamnei E.P., Suceava.

Telegramul doamnelor bucovinene mă bucură şi mândreşte. Rog primiţi pentru d-voastră respectuoasele mele mulţămiri!

Alecsandri”.

Doamna E.P. este, fără îndoială, viitoarea preşedintă a Societăţii Doamnelor Române Elena de Popovici Logotheti, „stăpâna” şi ocrotitoarea de la Stupca şi Stroieşti a parohului Iraclie Porumbescu, pe care, dacă tot veni vorba despre dânsul, îl găsim şi în listele publicate în Rapoartele anuale ca membru al Societăţii, ba chiar, în Raportul din 1897/1898, şi comuna pe care o păstorea, Frătăuţii Noi, figurează ca membru sprijinitor (singura comună într-o astfel de situaţie).

 *

În aceeaşi zonă temporală descoperim şi mărturia efortului colectiv cu ocazia războiului de Independenţă al României, din 1877-1878, atunci când o sumă de studenţi şi elevi de liceu au trecut ilicit graniţa pentru a lupta în armata română, vreme în care matroanele din provincie nu au rămas impasibile, ci au contribuit şi ele la efortul de război prin accesorii de Cruce Roşie, trimise spre folosinţă în vâltoarea încleştărilor belice. Acelaşi „Telegraful român” (acelaşi Iraclie), la 21 decembrie 1878, ne atrage atenţia că, din Bucovina, „primiră ordinul Elisabeta pentru atât mănoase colecte cât şi mănoase sprijiniri din parte-şi în folosul Crucii roşii române din rezbelul 1877-78, doamnele Elena de Popovici, născută Contesă Logotheti, şi Natalia de Hurmuzachi, născută Stîrcea”, organizatoarele celor două comitete de ajutorare, de la Suceava şi Cernăuţi, care au şi strâns 809 franci, respectiv 2000 franci. (Lista completă cu doamnele din toate provinciile locuite de români care au beneficiat de înalta distincţie există şi în „Familia” din 23 nov./5 dec. 1878; cât priveşte colecta Nataliei Hurmuzachi, aceeaşi gazetă, la 3/15 iul. 1877, ne dă lista completă a donatorilor: „Natalia de Hormuzachi lei 200; Victor cav. de Stîrcea, fl. 100; Baroana Catinca de Vasilco, fl. 150; Michail baron de Capri, fl. 150; Pulcheria de Stîrcea, fl. 50; Olga de Grigorcea, fl. 50; Iancu cav. de Zotta, fl. 50 ; Niculae Niculau, fl. 50; Ştefan de Ştefanovici, fl. 100; M. P., fl. 10; S. L., fl. 3; Catinca Tabacar, lei 70; Alexandru cav. de Zotta, lei 60; Gabriel de Pruncu, fl. 25 ; Stefania de H ormuzaki, fl. 20; Iancu de Lupu, fl. 25; I. de Lucachevitz, fl. 20; doctor Iancu de Volcinsky fl. 50; Baron Alexia de Mustaza, fl. 10. Din colecte mici intre preoţi, fl. 16. Totalul listei lei 2058, din cari scăzându-se lei 38 plătiţi pentru transportul colectelor, rămâne lei 2020”).

Detalii de culise ale acestor strădanii, care nu se reduceau doar la cele două doamne sus-numite, aflăm dintr-o corespondenţă particulară (încă inedită, din câte ştim) a Eufrosinei Petrino – care pe bună dreptate a şi fost poftită să ocupe jilţul de preşedintă a Societăţii, semn al recunoaşterii „vechimii în muncă” în acest domeniu al susţinerii morale şi materiale a fraţilor români – cu scriitorul, academicianul şi omul politic Gheorghe Sion, căruia îi mulţumeşte la un moment dat din Cernauca (la 9/21 oct. 1879) „pentru anunţarea de primirea decoraţiunii” şi „întrebându-vă când, cum şi cătră cine şi în ce fel va trebui a mulţămi, când se vor priimi; căci necunoscând formalitatea, să nu ne ţineţi de proşti. Iartă-mă că mă adresez la Domnia Ta ca la un Duhovnic, însă bunătatea Domniei tale ne-a încurajat, cu care ne-ai îndatorit pentru totdeauna”.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI