Măreaţa şi impresionanta manifestare de la Cernăuţi, din toamna anului 1918, atunci când s-a hotărât în mod public Unirea Bucovinei cu România, a fost salutată cu maximă promptitudine, de-vansând alte intervenţii în presă, de Sever Zotta, în gazeta ieşeană „Evenimentul”. Deşi nu a fost implicat direct în frământările politico-sociale aleCiteşte

III. Motto: „…spre sud de Vijniţa, unde satele se răresc din ce în ce, până nu mai nimereşti decât câte o casă-două, cocoţată pe-o stâncă sau pitită într-un fund de văgăună, Ţara Huţulilor există într-adevăr. Biserică şi şcoală nu sunt în aceste cătune, unde lupii trec tacticos prin mijlocul potecilorCiteşte

Domnului Prof. univ. dr. Ilie DAN Cu părere de rău trebuie să constat un fapt ce l-am putut observa de aproape: Creangă e mult mai cunoscut şi mai popular în Transilvania şi Bucovina decât în România”, spune, la 1890, Eduard Gruber, unul dintre prietenii apropiaţi ai povestitorului (Înmormântarea lui IonCiteşte

Toate vacanţele mele, până la 15 ani (decesul bunicii, o Morăreancă), le-am petrecut la Pătrăuţi pe Suceavă, dar – Pătrăuţii mei nu mai există! S-au topit încet, s-au volatilizat, s-au transformat. În faţa casei bunicii nu mai există marea tarla cultivată, dincolo de care se vedeau turlele falnice ale bisericiiCiteşte

Şi se întâmpla, acest lucru, într-o toamnă de acum 105 ani (pe care ne-o descrie cum nu se poate mai bine chiar călătorul), pe când proaspătul profesor suplinitor la gimnaziul „străin” (adică nemţesc) din Gura Humorului „făcea cunoştinţă” cu oamenii şi cu locurile care urmau să facă parte din fiinţaCiteşte

Continuând periplul dornean, iată ce ne aduce în faţa ochilor periodicul ieşean „Curierul (Th. Balassan)” din 1882, sub forma unei scrisori adresată redacţiei de Alexandru Ieşanu, „învăţător superior în Dorna-Vatra (Bucovina)”, ce poartă data de 1 august, cu un titlu care nu spune foarte multe (O serbare la Dorna), darCiteşte

O mare sărbătoare religioasă nu se încheie odată cu apusul soarelui sau cu trecerea în cealaltă zi. La români, cel puţin, aceasta este mai amplă, se prelungeşte peste timp, rămân amintirile, povestite şi comentate la nesfârşit, în beneficiul altor şi altor generaţii. Pe retina copilului de-acum ceva mai bine deCiteşte

Despre viaţa şi pătimirile Sf. Ioan cel Nou de la Trapezunt, martirizat la Cetatea Albă, cel care avea să primească adagiul „de la Suceava”, s-au scris destule studii, fiind o figură de prim-plan a creştinismului, mai ales cel românesc, unde a şi ajuns la „rangul” de patron al Bucovinei. CeeaCiteşte

Se pare că există şi destine ale cărţilor, studiilor, articolelor. Într-o bună dimineaţă (într-adevăr bună!), din mormanul de xeroxuri care aşteaptă cu pacienţă să fie transferate pe calculator, extrag, aproape la întâmplare, câteva file, pe care încep să le procesez: relatarea comemorării de un an de la moartea lui CiprianCiteşte

 Iată că a trecut deja mai bine de un an de zile de când a apărut, la Suceava, un interesant volum care ar trebui să intereseze pe toţi românii, dar despre care prea puţini au dat seamă (incluzându-ne şi pe noi în această păcătoasă amânare): Dulce de Suceava / AmarCiteşte