În numărul precedent al „Craiului…” a luat sfârşit „darea de seamă” preponderent studenţească (pentru că aşa a fost solicitarea lui Arcadie Dugan?), mai departe lăsându-ne pe noi să-i completăm biografia, aşa încât spicuim din „nota” lui S.P. Portius din „Gazeta Transilvaniei” faptul că în aceeaşi adunare generală în care aCiteşte

Înfiinţarea Junimii1. După acest proces, deşi el s-a sfârşit cu achitarea comitetului Arboroasei, urmă o stagnare în viaţa studenţilor români. Arboroasa, focarul junimii studioase, fu desfiinţată, membrii ei nu se mai bizuiau să-şi manifesteze sentimentele naţionale. A trebuit să mai treacă un timp, să se uite cele trecute, până aCiteşte

A venit vremea să părăsim încântătoarele meleaguri ale Sucevei, cu aerul său aparte, care predispune la reverie, pentru a ne muta ceva mai la nord. Povestea lui Severin Procopovici ne-a purtat prin locuri ştiute, unde ne-am întâlnit şi cu personaje familiale, care au „mobilat” cum se cuvine viaţa spirituală aCiteşte

Povestea nu se încheie, pentru că Sev. Procopovici mai are să ne împărtăşească ceva şi despre (aveţi răbdare, că veţi afla!): Ce bucurie mare ne era maialul, care atunci se cultiva pe o scară întinsă, astăzi acest arminden al elevilor nu mai există. Îmi aduc aminte că la aşa oCiteşte

De o bună bucată de vreme îmi dă ghes gândul de a „scoate de la naftalină” figura lui Severin (Severian) Procopovici, şi aceasta din bunul motiv că la Arhivele Statului din Iaşi, Fondul Arcadie Dugan, există un amplu manuscris al acestuia, conţinând date despre viaţa sa şi a familiei, dinCiteşte

Adică în februarie 1966, în plină iniţiativă de revenire „acasă”, la Suceava, cu toată „averea” preţioasă cu grijă şi sacrificii păstrată, îngrijită, ocrotită de-a lungul vicisitudinilor războiului şi refugiului, neconsolata Doamnă Octavia Lupu-Morariu, văduva profesorului Leca Morariu, adresează o scrisoare plină de „ofuri”, îngrijorări, decizii, totuşi – le veţi vedeaCiteşte

Influenţa socială şi meritele personale l-au impus ca o figură de rezonanţă în lumea vieneză, dar nu numai acolo, pentru că a accesat la un post de mare vază, care umple de mândrie presa românească din Bucovina: „Medic român în Marienbad. După cum auzim, compatriotul nostru Dr. Ioan Calinciuc, careCiteşte

Ne apropiem acum de o altă figură care a bântuit epoca mai veche sau mai nouă, despre care nu ştiam mai nimic, în afara numelui, apărut uneori (şi nebăgat în seamă) prin activităţile „de anvergură” ale societăţii româneşti. Enciclopedia Bucovinei ne oferă informaţii esenţiale despre acesta: „Ioan Calinciuc-Boruteanu, n. 8Citeşte

Pe troiţa de la intrarea în cimitirul „Pacea” al Sucevei – monument funerar înălţat cu ocazia reînhumării osemintelor lui Ion Grămadă (1926), aduse din mormântul improvizat la Cireşoaia, urmare a decesului acestuia din 27 august 1917 – stă sculptată bine simţita dedicaţie: „Ne închinăm luptătorilor pentru întregirea neamului şi sfântaCiteşte

Marea sărbătoare a Ţării Bucovina a fost întotdeauna – şi este în continuare – la mare preţuire şi toată lumea se simte moralmente datoare să contribuie cu ceva la fastul, la înfrumuseţarea zilelor şi locurilor sucevene. Nu ştim exact ce pregătiri s-au făcut pentru anul acesta, dar un moment aparteCiteşte