Buchiseli. Despre minim, maxim şi alte extreme

Aparent simple – mai ales ca sens, cu care, ca neologisme, au pătruns din limba latină cu „sprijin” francez şi s-au fixat în limba română – , cuvintele la care se face trimitere în titlu creează câteva riscuri de incorectitudine celor care le utilizează (deopotrivă în vorbire şi scriere). Fără îndoială, ca şi în multe alte împrejurări, apelul la dicţionare, în special la cele normative, ne poate feri de asemenea… primejdii. Numai că nu avem întotdeauna, pe loc, posibilitatea consultării lucrărilor lexicografice; se mai întâmplă, desigur, şi să uităm ceea ce aflasem cândva, încât opţiunile recomandate academic nu pot fi aplicate automat sau accesate în memorie. Regretabil este că până şi unele site-uri sau bloguri cu pretenţii de îndrumare lingvistică ignoră (după cum vom arăta mai jos) complexitatea cazurilor analizate, ca şi când dicţionarele le-ar fi inaccesibile…

Încercând să evităm căderea în acelaşi păcat, pentru cuvintele propuse buchiselii în acest episod, se impune să plecăm de la prezentarea lor în DOOM-2005. Chiar dacă simetria formelor şi funcţiilor nu este totală, paralelisme între minim şi maxim există; în primul rând, ambele au câte o variantă mai apropiată de cea latină şi una mai românizată: minimum – minim, maximum – maxim. Iar fiecare dintre acestea intră în mai multe categorii gramaticale:

minim: adjectiv (cu forme pentru masculin, feminin şi plural); substantiv neutru: un minim – două minimuri; substantiv feminin: minimă – minime (vezi buletinele meteorologice despre temperaturi); maxim: adjectiv (cu forme pentru masculin, feminin şi plural); substantiv neutru: un maxim – două maximuri; substantiv feminin: maximă – maxime.

minimum: adverb (minimum doi); substantiv neutru, articulat – minimumul; în locuţiuni adverbiale: la minimum; maximum: adverb (maximum doi); substantiv neutru, articulat – maximumul; în locuţiuni adverbiale: la maximum.

O primă observaţie s-ar cuveni să fie cea privind posibila calitate de substantiv a lui minim şi maxim (recunoscută academic), pe care un site o neagă (altele o ignoră), susţinând că acestea „nu pot fi decât adjective” (deşi afirmaţia era făcută mult după apariţia DOOM2). E drept că această ipostază morfologică, valabilă şi pentru minimum, maximum, generează unele dificultăţi de analiză, la care ne vom referi ceva mai târziu. Deocamdată, să constatăm că cea mai frecventă eroare întâlnită în familiile acestor cuvinte, pe care rubricile paralingvistice o incriminează unanim, este cea a folosirii adverbiale a lui minim şi maxim. Precizăm şi aici că variantele corecte sunt minimum trei cărţi, maximum cinci zile (minim şi, respectiv, maxim, în locul lor, fiind greşite: „organele de control să fie mobilizate la maxim pentru a fi asigurată respectarea regulilor” – romanialibera.ro, 25 iunie 2020, în citat).

Reluând un detaliu legat de lexemele în discuţie – amănunt care, de fapt, a determinat / inspirat episodul de faţă –, reamintim că atât minimum, cât şi maximum intră în componenţa unor locuţiuni adverbiale cu sensuri de extreme: la minimum, la maximum. Pe care, în realitate, doar DOOM le tratează… nediscriminatoriu. În schimb, dicţionare foarte importante (MDA-2010, DEX, NDULR…) nu consemnează (nu acceptă?) decât locuţiunea la maximum „în cel mai înalt grad”. Două ar putea fi motivele tratării diferenţiate.

Pe de o parte, raritatea (conform căutărilor pe site-uri) a locuţiunii la minim. Dacă, de exemplu, formularea am redus la maxim / maximum are, în fiecare din cele două variante, circa 3400 de ocurenţe, am redus la minim / minimum are numai 177, respectiv 585. Iar dacă acceptăm că este vorba de o locuţiune adverbială (formată cu un adverb), atunci numai variantele cu minimum, maximum sunt corecte.

Pe de altă parte, la minim / minimum, care de cele mai multe ori se referă la reduceri, limitări, diminuări, dată fiind concordanţa dintre acestea şi un anumit nivel (extrem) al operaţiilor respective, apare posibilitatea ca grupul constituit să nu fie considerat locuţiune, ci analizabil ca prepoziţie + substantiv (la + „nivelul cel mai scăzut posibil”). Situaţie în care n-ar mai avea drept de intrare separată în dicţionar. În cazul lui la maximum, calitatea de locuţiune adverbială cu sensul „în cel mai înalt grad” ar fi singura compatibilă cu a reduce, a limita, a restrânge…

Şi, dacă tot am dus analiza către o perspectivă semantică, nu putem ocoli impresia de contradicţie pe care o creează cele mai multe asocieri dintre verbele cu sens de „reducere” şi la maximum, despre care e de menţionat că se bucură de o frecvenţă relativ mare: să limităm la maximum – 1830; să reducem la maximum – 3780. Dacă, în cazul lui la minim / minimum, verbul reducerii ne determină să preferăm, cum menţionam, analiza grupului ca prepoziţie + substantiv (putând consemna, de pe internet, 1960 de ocurenţe cu minim şi 3020 cu minimum), pentru maximum sunt extrem de rare asemenea posibilităţi, ele concretizându-se (semnificativ pentru grija de a se feri de boroboaţe lingvistice reproşate unui antecesor în funcţie) în discursuri ale premierului Ludovic Orban, care, probabil, a simţit echivocul, ambiguitatea, contradicţia care se creează uneori între a reduce, a limita, şi la maximum, preferând asocierea celor două elemente numai când aceasta corespunde ideii de exprimat: „Vom încerca să limităm la maximum eventualele drepturi şi libertăţi care să fie afectate” (agerpres.ro, 15 martie 2020); „am căutat să limităm la maximum numărul de activităţi economice pe care le-am restricţionat” (citat în stiridiaspora.ro, 29 aprilie 2020). Consecvent, fără a renunţa la varianta mai des folosită, cu sensul „în cel mai înalt grad”, demnitarul precizează şi în alte intervenţii că este vorba de reducerea la nivelul cel mai de sus, la maximum fiind, aşadar, folosit ca prepoziţie + substantiv.

S-ar putea spune că, în cazul cuvintelor de care ne-am ocupat, corectitudinea poate avea feţe multiple. Să sperăm că n-am complicat… la maximum şi inutil lucrurile.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: