Oraşul imaginar  

Oraşul nostru a fost cum a fost, este cum este şi va fi cum va fi. (Nu ştim cum va fi, dar presupunem.) Oraşul nostru este locuit de persoane care-l trăiesc în mod absolut concret, totodată persoane care şi-l imaginează (cum a fost, cum este, cum va să fie). Numeroase persoane care – mai ales de când le este şi tehnica de ajutor, mai ales telefonul inteligent care le susţine serviciul de cetăţean – se arată interesate, sensibile, vocale. Demonstrează inclusiv că au motive şi timp de a fi implicate, de a aprecia, de a nu aprecia, de a dezbate şi combate. E firesc să nu fie de aceeaşi opinie, deoarece e limpede că oraşul imaginar nu-i acelaşi pentru Ionescu şi pentru Popescu. Ce e alb pentru unii e gri ori negru pentru alţii. Interesant (ca să zicem doar aşa) este că în online (cu trimitere la ce se întâmplă sau nu în in situ) apărură de la o vreme nu puţine gureşe şi stârnitoare instanţe anonime – cu funcţie de vectori iniţiatori, formatori şi călăuzitori de opinie – care, de-a alba, sura sau neagra – atrag fiecare (cel puţin) mii de inşi bucuroşi să se găsească înregimentaţi întru (un) sens, încântaţi să plăsmuiască din gânduri diverse (potrivit ştiinţei, culturii, chiar umorii de-o clipă) oraşul imaginar al lui pro sau contra, uneori fie doar de dragul aplauzelor ori de-al înjurăturilor. Oraşul imaginar se extinde prin trăitorii săi concreţi (astfel comunicatori sau tainici absenţi) în ţara şi în lumea imaginară.