(3.19.1863, Cernăuţi – 22.02.1937, Cernăuţi)
Este fiul lui Nicolae Hurmuzachi şi a soţiei sale Natalia, născută Stârcea. A crescut într-o atmosferă plină de rigoare şi de simţăminte patriotice specifice ilustrei familii a Hurmuzăcheştilor. Şcoala primară şi liceul le-a urmat în Cernăuţi. Studiile superioare, începute în 1881, şi le face şi în capitala Bucovinei şi în capitala Austriei. Iniţial este student la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe din oraşul natal. Trece apoi la Facultatea de Drept, de unde, în 1885, se transferă la aceeaşi facultate din cadrul Universităţii din Viena. Licenţa în drept şi-o ia în 1886. În perioada cernăuţeană a studenţiei sale face parte din Societatea Academică „Junimea”. Reîntors la Cernăuţi, devine funcţionar la Procuratura de Finanţe. Renunţă la cariera de jurist şi se consacră cercetărilor biologice. Concomitent, publică în diferite organe de presă articole, prin care apără limba şi cultura română, drepturile neamului românesc din Bucovina. Afirmându-se plenar în mişcarea naţională a românilor bucovineni, consimte, în 1911, să fie ales deputat în Dieta Bucovinei. Ca delegat în Comitetul Şcolar al ducatului Bucovina, el se manifestă energic pentru reintroducerea învăţământului în limba română în comunele unde în 1895 acesta fusese eliminat. Este autorul broşurii „Câteva cuvinte despre folosul limbii româneşti” editată la Cernăuţi până la izbucnirea Primului Război Mondial.
În 1914 pleacă la Viena, unde cercetează colecţiile Muzeului Palatin şi ale Institutului Botanic. Devine cunoscut în lumea ştiinţifică prin elaborarea unor aprofundate studii faunistice şi floristice la Societatea de Zoologie şi Botanică din Viena. La 27 octombrie 1918 este ales, prin vot deschis, membru al Consiliului Naţional Român din Bucovina şi îşi aduce astfel contribuţia la Unirea provinciei natale cu Regatul României. În 1925 revine pentru totdeauna în Bucovina, cu cei doi copii ai săi, stabilindu-se cu traiul în Cernăuţi. Împarte ţăranilor moşia sa din Ropcea, sat din fostul judeţ Storojineţ, şi se dedică studiului faunei şi florei din nordul României. În 1931 este numit profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cernăuţi. Tot în acelaşi an i se acordă titlul de doctor honoris causa al numitei universităţi. În învăţământul universitar românesc ţine primul curs de biogeografie.
Este autorul a peste 90 de studii, consacrate în special lepidopterelor, publicate în limbile germană, franceză şi română, al hărţii faunistice, floristice şi climaterice din Bucovina – prima hartă de biogeografie din România, a unor sinteze de biogeografie privind fauna Europei. Mai descrie speciile de fluturi din Bucovina. Apreciat în lumea ştiinţifică internaţională, Constantin N. Hurmuzachi şi-a materializat rezultatele cercetărilor sale efectuate pe parcursul a peste cinci decenii în volumele „Beträge zur Käferfauna der Bukowina und Nordrumäniens” (1888), „Untersuchungen über die Lepido-pterengfauna der Bukowina” (1894), „Die Schmetterlinge (Lepidoptera) der Bukowina” (2 vol., 1897), „Cercetări nouă asupra raporturilor faunistice din Bucovina cu privire specială la clasa coleopterelor” (1901), „Opiniuni mai nouă despre evoluţia geografică a faunei şi florei europene aplicate la fauna lepidopterelor” (1936) şi altele, care au văzut lumina tiparului la Berlin, Viena, Bucureşti şi Cernăuţi.
În 1919 i se conferă titlul de membru de onoare al Academiei Române, iar în scrisoarea pe care acest important for ştiinţific i-o adresa cu acest prilej se sublinia că dânsul a contribuit din plin la „înălţarea culturei şi întreţinerea sentimentului naţional”.
Însă acest titlu i s-a acordat şi pentru meritele sale deosebite pe tărâmul cercetărilor ştiinţifice. A decedat la Cernăuţi în vârstă de 74 ani.
DUMITRU COVALCIUC
Comentarii