Prefaţa cărţii care devine inoportună după ieşirea din tipografie seamănă cu a oricărei tipărituri socialiste de această factură: optimistă, încrezătoare, uzând de limbajul cvasistandardizat al oficierii cu închinăciuni şi mătănii partinice. Aici avem varianta lui virilă, intelectuală şi de grup – firesc, ceva mai reţinută cu acutele, mai impersonalizată. ECiteşte

Suceava îşi are cartea ei interzisă de cenzura comunistă. Vor fi existând mai multe, dar pe una o am în mână – achiziţionată din curiozitate de pe piaţa bogată şi ieftină a obiectelor de acest fel considerate tot mai mult vechi, inutile şi incomode –, precum am avut ocazia săCiteşte

N-am mai auzit de mult timp o romanţă. Să zicem, fără vreun dedesubt, ci doar pentru că e ceea ce-mi oferă mai repede memoria, ceva de felul: „De ziua nunţii tale-ţi scriu/ Acum câteva rânduri:/ La nuntă n-o să pot să fiu,/ Şi de-aş putea, la ce să viu/ SăCiteşte

La solicitarea expresă a lui Miu Dobrescu, prim-secretar al Comitetului judeţean al PCR şi preşedinte al Consiliului Popular Judeţean Suceava, în 23 februarie 1976, vine de la Regionala CFR Iaşi răspunsul privind acceptarea executării statuii lui Ştefan cel Mare în holul Staţiei CFR Suceava (Gara Burdujeni): „Vă facem cunoscut căCiteşte

Aceasta este desemnarea uzuală în vorbirea curentă a publicului larg – fără a avea de a face aici cu vreo ireverenţă, ci doar cu efectul spontan al unei legi nescrise a viului: efect maxim cu efort minim. Titulatura întreagă e pentru exprimarea oficială şi pentru cei care îşi asumă săCiteşte

Să zicem că am avea aici, oarecum ludic, translatând într-un asemenea registru un conţinut cât se poate de grav – şi sper ca asta să nu supere pe nimeni şi nici să nu inducă ideea unei gravităţi atenuabile şi pasabile –, am avea, deci, un final al povestirii (nicidecum, măCiteşte

În cultura românească „nu se poate face abstracţie” de „contribuţia bogată, cu totul originală” a sculptorului Ioan H. Sârghie? Ba uite că se poate. Este o dovadă şi al doilea episod sucevean al demersurilor familiei pentru onorarea amintirii şi operei sculptorului din Câmpulung Moldovenesc. Aceeaşi prof. Stela Serghie (născută Sârghie)Citeşte

Printre documentele păstrate în arhiva fostului Comitet pentru Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Suceava privitoare la sculptorul în lemn Ioan H. Sârghie se află două despre care s-ar putea spune că sunt în mai mare măsură neobişnuite şi nespecifice decât democratice. Primul este o Notă semnată de un angajatCiteşte

Sculptorul în lemn Ioan H. Sârghie (1893 – 1971) nu este nici pe departe un artist cunoscut cât ar trebui. Nu cât s-ar cuveni, vreau să precizez, spre a-l onora prin asta pentru meritele artistice şi de altă natură, ci exact cât ar trebui pentru ca facerile lui să rodeascăCiteşte

Una dintre vorbele celor vechi şi înţelepţi cu priză şi circulaţie până astăzi, chiar în limba ei de naştere, este cea a sintagmei „pâine şi circ”. Zămislită în registrul superior al satirei şi rămânând acolo constant şi activă, probabil că ades în istorie şi pentru multă şi importantă lume arCiteşte