Semn

Ioan H. Sârghie (III)

În cultura românească „nu se poate face abstracţie” de „contribuţia bogată, cu totul originală” a sculptorului Ioan H. Sârghie? Ba uite că se poate. Este o dovadă şi al doilea episod sucevean al demersurilor familiei pentru onorarea amintirii şi operei sculptorului din Câmpulung Moldovenesc.

Aceeaşi prof. Stela Serghie (născută Sârghie) se adresează – „Cu desăvârşită stimă” –, în iulie 1978, Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Suceava: având în vedere că Universitatea din Bucureşti a comemorat „printr-o amplă festivitate” împlinirea a 85 de ani de la naşterea sculptorului, „socotim că, fiind fiul istoricei noastre Buvovina, merită să fie sărbătorit în oraşul în care a activat lângă (sic) o vastă activitate [de] creaţie artistică relevată astăzi ca reprezentativă pentru arta autentică sculpturală românească, subsemnata, ca soră a artistului, îndemnată de tv. (sic) prof. dr. doc. Dan Smântânescu şi [de] alţi numeroşi intelectuali, socotim că este pe linia luminoasă trasată de Tov. Nicolae Ceauşescu – Secretar general al P.C.R., în cadrul «Cântarea României», să se comemoreze şi la Câmpulung Moldovenesc această personalitate”. În solicitare se arată că sora sculptorului ar putea aduce, pentru ilustrare, documente şi albume fotografice şi propune o listă de invitaţi care ar putea fi prezenţi la eveniment alături de personalităţile locale: Dan Smântânescu, Eugen Frunză, Marian Mihalache, Dragoş Vicol, Pavel Ţugui, Lidia Papae-Lövendal, Mihaela Orăscu. Adaugă, de asemeni: „Va fi pentru Bucovina o adevărată sărbătoare spirituală care va coincide cu apariţia unui bogat material asupra sulptorului Ioan H. Sârghie ce se tipăreşte la Viena, în Almanahul Coloniei româneşti din acea metropolă, unde s-a specializat sculporul român Sârghie”.

Scrisoarea conţine în colţul din dreapta sus, pe diagonală, rezoluţia semnată de şeful instituţiei: „Tov. Mureşanu, nu! Politicos” – iar pe partea rămasă albă a paginii a doua, ciorna răspunsului: „La propunerea dumneavoastră (…), vă comunicăm că nu putem realiza această manifestare, întrucât ea nu e cuprinsă în planul de comemorări aprobat de către forurile noastre superioare. Vom indica, în schimb, Casei de Cultură (…) să organizeze şi un medalion comemorativ despre sculptorul câmpulungean”.

Arhiva mai conţine, în acest dosar, un bileţel adresat în septembrie 1978 de Miu Dobrescu preşedintelui Alexandru Toma, a cărui rezoluţie cere subalternilor „o notă cu fondul Sârghie, câte sunt expuse, câte nu – ce a făcut, ce se mai poate face” –, drept care Muzeul lemnului, sub semnătura directorului, prezintă un scurt raport despre creaţiile lui Ioan H. Sârghie aflate în patrimoniul muzeistic: 33 de lucrări cumpărate în 1954 şi o singură donaţie, nu există propriu-zis o sală „Sârghie”, ci doar o expoziţie temporară – fapt explicabil prin inexistenţa spaţiului expoziţional necesar (asta ca urmare a măsurilor luate după cutremurul din 4 martie 1977!), însă nu s-ar putea spune că lucrările în cauză nu s-au bucurat de expunere publică. În casa din Câmpulung a familiei ar mai exista cca. 60 de sculpturi, cele mai multe însă aflându-se în posesia surorilor de la Bucureşti ale artistului, iar dialogul cu ele în vederea alcătuirii unei colecţii şi a expunerii acesteia la Câmpulung nu a dat rezultate. Muzeul este de acord cu organizarea unei săli „Sârghie” dacă familia pune la dispoziţie, în acest sens, cele mai valoroase creaţii ale artistului. La Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Suceava se prelucrează cu greşeli aceste informaţii şi se trimite, în iulie 1979, la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, cabinetul preşedintelui Miu Dobrescu, răspunsul solicitat. Fireşte, fără verificarea exactităţii datelor primite de la Muzeul din Câmpulung – fiind deja de mult timp clar că realitatea în acest caz nu contează.

Un ultim document existent în arhivă în legătură cu Ioan H. Sârghie, o adresă venită de la Centru la Suceava în octombrie 1979, poate conduce la probarea, pentru cei interesaţi, a inexactităţii celor mai multe dintre datele din raportul Muzeului, probabil că întocmit pe fugă, nedocumentat – ceea ce pune în discuţie nu atât corectitudinea raportului în întregul lui, cât onestitatea atitdudinii celor implicaţi în chestiune. Centrul solicită ca Oficiul Judeţean pentru Patrimoniu Cultural Naţional să întocmească fişe analitice de evidenţă pentru toate lucrările sculptorului – şi tocmai informaţiile adunate profesional în aceste fişe le contrazic pe cele ale Muzeului lemnului, pe lângă că le completează. Inexactităţile sunt mai multe, dar poate fi suficient de relevant pentru discuţia de faţă faptul că numărul pieselor donate de artist şi de familie este mai mare decât cel raportat. Insinuarea continuă că familia nu vrea să colaboreze cu autorităţile locale (de fapt, să facă donaţii), incorectă şi nedreaptă în sine, nu se susţine – şi s-ar mai cere spus că pentru cele mai multe piese achiziţionate s-a plătit 50 de lei pe bucată, iar pe câteva doar 25 de lei…

Aceeaşi adresă devoalează că interesul manifestat de Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, nemijlocit de Miu Dobrescu, era rezultatul unei sesizări adresate instituţiei centrale de Stela Serghie „privind situaţia în care se găsesc unele lucrări ale sculptorului I.H. Sârghie” – sesizare care, dincolo de orice explicaţii, era întemeiată, drept care Bucureştiul recomanda ca „Muzeul lemnului din Câmpulung Moldovenesc să redeschidă expoziţia consacrată artistului”. Şi având în vedere datele unui dezacord cu aparenţă de lucru cert între local şi central în legătură cu atitudinea faţă de Ioan H. Sârgie şi chiar între un local de un fel şi altul de alt fel, rămâne, de bună seamă, fără răspuns întrebarea despre cauza acestei situaţii: pluralism de vederi, conformări ezitante, ipocrizie oficială…

Oricum, a învins, cel puţin până în prezent, un refuz păgubos pentru toată lumea şi cu totul necultural.

AUREL BUZINCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: