În aceste zile, oraşul Milişăuţi a îmbrăcat haine de sărbătoare, marcând un moment de o profundă încărcătură istorică şi spirituală – hramul istoric. Ne aflăm în faţa unui arc peste timp de 545 de ani de când Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a rânduit un ocrotitor spiritual — pe Sfântul Mare Mucenic Procopie — pentru întreaga zonă Bădeuţi – Milişăuţi.
Evenimentele liturgice au debutat în seara zilei de 7 iulie 2026, slujba de priveghere în cinstea Marelui Mucenic fiind săvârşită la Mănăstirea Domnească Milişăuţi de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Justinian Săvescu, secretar eparhial, aducând multă bucurie credincioşilor prezenţi.
Prăznuirea liturgică a Sfântului Procopie a fost încununată de săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, la biserica parohială din Milişăuţi, încununând astfel duhovniceşte zilele de hram ale oraşului.
Această sărbătorire reprezintă şi un pelerinaj în istoria zbuciumată a acestor meleaguri. Ctitoria ştefaniană de la Bădeuţi a fost transformată în ruină în timpul Primului Război Mondial când, fiind situată chiar pe linia frontului dintre armatele austriece şi ruse, a fost dinamitată. Cu toate acestea, memoria şi sacralitatea locului au învins vitregiile vremii.
Astăzi, chiar pe locul fostei biserici, s-a reînnodat firul monahal prin înfiinţarea unui aşezământ de călugări — Mănăstirea Domnească Milişăuţi. În imediata proximitate a noii mănăstiri pot fi încă văzute ruinele vechii Curţi Domneşti ştefaniene de la Bădeuţi, o mărturie a importanţei strategice şi administrative pe care această zonă a avut-o în trecutul Moldovei.
Prin aceste manifestări şi prin comuniunea în rugăciune alături de unul dintre ierarhii eparhiei, comunitatea din Milişăuţi îşi asumă şi îşi cinsteşte cu demnitate adevărata identitate istorică şi culturală.
Lumina credinţei peste Milişăuţi: O sărbătoare a întregii comunităţi
Aceste zile vor rămâne scrise cu litere de aur în memoria contemporană a oraşului Milişăuţi, frumuseţea slujbelor şi fiorul istoric, la ceas aniversar, îndemnând la armonie şi comuniune. În faţa sfintelor altare, întreaga suflare a zonei – de la mănăstire la parohie, de la tineri la bătrâni, în prezenţa domnului primar Vasile Cărare şi a reprezentanţilor autorităţilor locale, alături de pelerini sosiţi de departe – s-a unit într-un singur cuget, demonstrând că adevărata putere a unei comunităţi stă în respectul reciproc şi în împărtăşirea aceleiaşi credinţe.
Bucuria duhovnicească a fost deplină şi prin faptul că Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, a transmis părinteasca Sa binecuvântare către frumoasa comunitate din Milişăuţi, cu prilejul cinstirii ocrotitorului ei, mucenicul ostaş al lui Hristos Procopie. Chiriarhul locului a îndemnat cu stăruinţă la unitate deplină şi conlucrare frăţească, punând bazele spirituale ca această zi să devină un reper de armonie creştină.
Privegherea din ajun: Începutul urcuşului duhovnicesc la Mănăstirea Domnească
Sărbătoarea a prins contur în seara de ajun la nou-înfiinţata Mănăstire Domnească Milişăuţi, prin Slujba de Priveghere oficiată sub protia Preacuviosului Părinte Arhimandrit Justinian Săvescu, secretar eparhial. Cântările psaltice şi rugăciunile înălţate în tăcerea serii au transformat incinta mănăstirii într-un spaţiu al păcii depline, pregătind sufletele credincioşilor pentru măreţia zilei ce avea să urmeze.
La sfârşitul acestei slujbe de priveghere, Preacuviosul Părinte Protosinghel Ioan Tofan, stareţul aşezământului monahal, a adresat un cuvânt de suflet celor prezenţi, îndemnându-i să devină pildă vie între semeni, călcând pe urmele sfântului lor ocrotitor. Părintele stareţ a evocat transformarea radicală din viaţa marelui mucenic, arătând cum, prin puterea harului, din ostaş al pământului, el a devenit ostaş al Cerului. Cel care fusese trimis iniţial ca prigonitor al creştinilor a primit semnul Sfintei Cruci şi a devenit un înfocat mărturisitor al Evangheliei, alegând să plătească cu preţul propriului sânge dragostea sa necondiţionată pentru Adevăr. Acest parcurs duhovnicesc, prezentat de părintele stareţ, reprezintă o chemare stăruitoare adresată fiecărui creştin de a părăsi rătăcirile lumii pământeşti pentru a deveni mărturisitori curajoşi ai luminii în viaţa de zi cu zi.
Liturghia arhierească la biserica parohială: Încununarea unităţii locale şi comuniunea soborului
În ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic Procopie, ocrotitorul istoric al oraşului, Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârşită de Episcopul-Vicar al eparhiei Sucevei şi Rădăuţilor. Alături de Preasfinţia Sa, din soborul slujitor au făcut parte Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Bălan, exarh de zonă, Preacuviosul Părinte Protosinghel Ioan Tofan, consilier eparhial al Sectorului Medical şi Farmaceutic şi stareţ al lăcaşului monahal, precum şi Preacucernicul Părinte Constantin Oprea, protoiereu al Protopopiatului Rădăuţi, alături de numeroşi preoţi de la parohiile învecinate şi clerici de la Centrul Eparhial.
În cuvântul de învăţătură, ierarhul a tâlcuit cu multă blândeţe şi înţelepciune înţelesurile adânci ale acestei zile, oferind comunităţii repere esenţiale pentru viaţa de zi cu zi. Referindu-se la pericolele sufleteşti ale lumii contemporane, Părintele Episcop-Vicar a subliniat că „ne este urât omul care este autosuficient. Un om care se încrede doar în el însuşi este un om egoist, un om mândru, un om care nu vede altceva decât pe sine şi nu îşi dă seama, din păcate, nu îşi dă seama că nu poţi să biruieşti în viaţă, şi în viaţa lumească, şi în viaţa duhovnicească, de unul singur”.
În continuare, ierarhul a arătat cât de importantă este conlucrarea şi prezenţa celorlalţi în realizarea oricărei lucrări de durată, evidenţiind că „dumneavoastră, care aveţi de la Dumnezeu şi prin voinţa comunităţii roluri de coordonare în instituţiile statului sau în altfel de instituţii, ştiţi cât de importantă este echipa. Dacă eşti tu singur, nu poţi să faci multe lucruri. Dar dacă ai în jurul tău oameni buni care să te poată ajuta, să te poată completa acolo unde tu nu poţi, nu ştii sau nu ai determinarea să faci, dacă ai o astfel de echipă, atunci lucrurile merg bine”. În acest sens, ierarhul a evocat personalitatea vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, amintind că acesta obişnuia să spună că „cea dintâi calitate a unui lider bun este să se înconjoare de oameni buni, de colaboratori buni. Un lider slab va căuta să îşi ia oameni mai slabi decât el, ca nu cumva să îl întreacă. Cineva care îşi recunoaşte propriile lui minusuri şi lipsuri, acela va căuta şi va cere ajutorul altuia”.
Adâncind această idee a dependenţei umane de sprijinul divin, Preasfinţia Sa a reamintit cuvintele Sfintei Scripturi, spunând că „blestemat este cel ce se încrede în mâinile sale, citim în Sfânta Scriptură. Urât este înaintea lui Dumnezeu omul cel autosuficient”. Totodată, i-a îndemnat pe credincioşi să nu se bazeze niciodată exclusiv pe propriile cunoştinţe sau realizări materiale, subliniind că suntem dependenţi de ajutorul lui Dumnezeu şi de ajutorul sfinţilor.
Sărbătoarea de la Milişăuţi s-a încheiat sub semnul păcii şi al bucuriei revărsate în sufletul fie-cărui participant. A fost o zi în care istoria a vibrat în prezent, iar credinţa a unit inimi, enoriaşii purtând în suflet nădejdea într-un viitor binecuvântat pentru întregul oraş.
Protos. IOAN TOFAN
Comentarii