Statuia lui Ştefan de la Cetate

Aceasta este desemnarea uzuală în vorbirea curentă a publicului larg – fără a avea de a face aici cu vreo ireverenţă, ci doar cu efectul spontan al unei legi nescrise a viului: efect maxim cu efort minim. Titulatura întreagă e pentru exprimarea oficială şi pentru cei care îşi asumă să devină preţioşi ori nu conştientizează acest risc.

Dar despre statuie era vorba – chiar dacă am scăpat momentul aniversar al dezvelirii, 16 septembrie, acum 44 de ani, în prezenţa şefului statului socialist, cu participanţi numeroşi, într-o „emoţionantă manifestare muzicală”, precum îşi aminteşte şi notează prof. Al. Toma în cartea domniei sale „Martor la sfârşit de mileniu”. Dincolo de aprobări şi paraaprobări, autorul, cunoscător îndeaproape al lucrurilor, înşiruie date impresionante: concurs la care participă 17 machete în ipsos, cea mai mare statuie ecvestră făcută vreodată în România, soclul de 15 metri înălţime fixat pe o fundaţie uriaşă care stă, la rândul ei, pe patru piloni de beton armat cam de aceeaşi lungime cu a soclului, statuia de 8 metri, probleme de spaţiu adecvat lucrului rezolvate prin utilizarea sălii monumentale şi ea a Gării Burdujeni, s-au folosit 8 metri cubi de cherestea, 5 tone de fier vechi, 10 tone de argilă de olărit, 10 tone de ipsos, 22 de tone de bronz, 500 de metri pătraţi de travertin, investiţie de peste 20 de milioane de lei la care se adaugă drepturile de autor, zeci de muncitori, maiştri şi ingineri de mai multe calificări profesionale…

Ce spun, acum, documentele? Proiectul unui monument impozant care să-l glorifice pe Ştefan cel Mare este mai vechi, cert anterior înfiinţării în septembrie 1971 a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, şi mai îndrăzneţ decât cel căruia i s-a tăiat panglica în 1977. În 1973, Secretariatul Comitetului Central al PCR îşi dă acordul pentru înălţarea monumentului, iar faptul este interpretat ca semn de recunoaştere şi de preţuire la Centru a oamenilor de pe meleagurile sucevene, cărora trei ani la rând le fusese răsplătită hărnicia şi priceperea prin înalte distincţii ale statului. Solicitându-se aprobare pentru punerea în operă a proiectului prezentat de sculptorul Iftimie Bârleanu, se ia în faţa aceluiaşi înalt for comunist angajamentul de a se realiza integral planul pe primii patru ani ai cincinalului până la 23 august 1974. Documentul, semnat de Miu Dobrescu, invocă acum – destul de redundant – legătura dintre voievod şi Suceava, precum şi faptul că „în vechea cetate voievodală” nu există o asemenea lucrare. Ceea ce e de comentat, întrucât, dacă documentul mizează pe echivocul „Cetăţii” (cetatea cu înţelesul de oraş, frecventat în epocă, sau Cetatea însăşi), avem de a face cu un joc neonest, iar altfel, în incinta Cetăţii nu era locul potrivit pentru asta şi nici nu avea să se amplaseze o statuie a voievodului, iar în oraş, documentele (adevărat că discutabile sub aspectul exactităţii informaţiilor pe care le conţin) atestă pentru data respectivă existenţa a cel puţin încă două busturi ale lui Ştefan cel Mare: unul de dimensiuni proprii mai curând expunerii într-un interior, datând din anii 30, şi altul de dimensiuni apreciabile, poate că din 1958, probabil că cel care, cedat în condiţii uşor de înţeles, ajungea la Câmpulung. Aprobat în regulă însă şi scăldat într-o mare vâltoare de vorbe, monumentul de la Cetate era prevăzut să se dezvelească în 1975, la 500 de ani de la bătălia de la Vaslui – urmând, fireşte, ca festivitatea de dezvelire să-i pună alături, cu pompă mare, pe voievodul medieval doar al Moldovei şi pe cel comunist al ţării întregi şi cu realizări măreţe.

Din ce cauze viitorul n-a venit aşa cum se dorise, pe asta documentele n-o spun. Ele vorbesc, mai ales implicit şi timid, despre amânări, întârzieri, restricţionări de ordinul cheltuielilor şi renunţări, pas cu pas, la felurite elemente ale proiectului iniţial. Ceea ce, spre exemplu, pomenita lucrare nu evocă este că şi în mai 1974 proiectul era mai îndrăzneţ decât cel finalizat. Acum se cerea Fondului Plastic, executantul contractual al lucrării, să întocmească o antecalculaţie care să aibă în vedere turnarea în bronz a statuii înalte de 8 metri (soclul şi amenajările erau prin lege obligaţie locală), a unui basorelief în suprafaţă de 40 de metri patraţi, a unui grup statuar înalt de 5 metri reprezentând trei căpitani de oşti şi a unui grup statuar înalt de 5 metri reprezentând şapte oşteni moldoveni. Avizul din martie 1975 al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, necesar aprobării unei hotărâri a Consiliului de Miniştri pentru ridicarea monumentului, are în vedere statuia ecvestră de 8 metri înălţime şi o stemă a Moldovei cu diametrul de 2 metri, precum şi „remuneraţia de autor” în sumă de 1,6 milioane de lei (la care se adugă comisionul cuvenit Fondului Plastic) pentru doar aceste piese. Se precizează de asemeni cantitatea de bronz estimată ca necesară: 22,5 tone.

Abia în februarie 1976 instituţia centrală care se ocupă de cultură îşi dă acordul pentru proiectul de soclu şi avizul pentru „macheta intermediară”, ceea ce înseamnă că se poate trece la realizarea lucrării în mărime definitivă – doar „faza pământ” însă, pentru cea următoare, „faza ipsos”, fiind necesară o nouă avizare centrală. Tot acum şi legat de lucrul la macheta statuii, se solicită sub formă de împrumut unor „unităţi socialiste” circa 100 de metri liniari de profiluri metalice, 80 de metri liniari de ţeavă metalică, schele şi panouri metalice şi alte materiale, toate în contul sculptorului, iar la sfârşitul lucrărilor, pentru unele dintre aceste împrumuturi se va solicita contabiliceşte, chiar cu zarvă, achitarea unor costuri. Cu siguranţă că reale, dar destul de puţin patriotice.

AUREL BUZINCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: