Semn

Statuia lui Ştefan de la Cetate (II)

Statuia lui Stefan cel Mare (în prezent la Colegiul Militar din Câmpulung Moldovenesc); autor, Eftimie Bârleanu; vedere editată nedatat

La solicitarea expresă a lui Miu Dobrescu, prim-secretar al Comitetului judeţean al PCR şi preşedinte al Consiliului Popular Judeţean Suceava, în 23 februarie 1976, vine de la Regionala CFR Iaşi răspunsul privind acceptarea executării statuii lui Ştefan cel Mare în holul Staţiei CFR Suceava (Gara Burdujeni): „Vă facem cunoscut că pentru această importantă lucrare s-a şi dat dispoziţie staţiei Suceava pentru a da tot concursul pe lângă permisiunea ca lucrarea să fie executată în cel mai corespunzător spaţiu din staţia Suceava”. E vorba de etapa premergătoare celei finale.

Prilej de mare bătaie de cap este, tot în 1976, în mijlocul verii, alegerea textului de înscris pe soclul statuii – cam în acelaşi timp cu aprobarea transpunerii în material definitiv, bronz, a lucrării „îmbunătăţite”. Aprobarea textului este de competenţa Cancelariei CC al PCR, unde se trimit, de la nivel local, prin intermediul şi consultarea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, nu mai puţin de cinci propuneri. Se aprobă o frază şchioapă gramatical şi puternic ideologizată şi ca atare, destul de goală, care redă o apreciere din „opera” şefului partidului şi statului: „Scut de apărare al gliei străbune, Ştefan cel Mare, erou legendar a cărui luptă şi activitate închinată libertăţii şi neatârnării patriei şi poporului, împreună cu alţi mari domnitori ai ţării, stă la baza făuririi României”. Cu numele autorului, fireşte, dedesubt. Arhiva a păstrat inclusiv plicul cu Nr. 4/3927 în care a venit aprobarea inscripţiei şi pe care scrie: „Tovarăşului Prim-secretar al Comitetului judeţean al PCR Suceava. Rugăm a deschide personal” – de fapt, un tipizat care prin detaliul că nu conţine numele, ci doar funcţia „tovarăşului de la judeţ”, dă semnul cert al instituirii unei distanţe lezante între Centru şi teritoriu. Este adevărat, una acceptată. Celelalte texte propuse – şi necalificate – sunt extrase din Nicolae Iorga, două, din A.D. Xenopol şi iarăşi din Nicolae Ceauşescu, partea iniţială a celui selectat, „Scut de apărare al gliei străbune”. Dar s-a optat pentru cel mai neinspirat.

O minută din septembrie 1976 devoalează frisonul unei stări de criză, dar şi instituirea, în consecinţă, a unor rigori în ce priveşte desfăşurarea lucrărilor la locul de amplasare a statuii. E vorba, abia acum, de încheierea detaliilor de execuţie pentru platformă, pentru drumul de accces şi lucrările suplimentare, de asigurarea frontului de lucru, a amenajărilor şi a utilajelor, inclusiv de decontarea la termen a lucrărilor executate. La sfârşitul lui octombrie, Combinatul Fondului Plastic, face cunoscut Consiliului Popular al judeţului Suceava că, întrucât o serie de condiţii ale notei din septembrie n-au fost respectate de către beneficiar, lucrările nu se pot continua deocamdată. Se adusese travertinul, dar pregătirile necesare pentru montarea lui nefiind efectuate, se amâna deplasarea la Suceava a echipei de muncitori specialiştilor cioplitori. Pe şantier mai erau şi alte neajunsuri. Un alt document din aceeaşi perioadă arată că e nevoie de o cantitate de bronz, tot estimată, de 24 891 kg şi un cost total, de asemeni estimativ, de 2 980 913 lei. Asta înseamnă depăşirea cu peste o jumătate de milion de lei a sumei stabilite prin HCM pentru ridicarea statuii, drept care se impun demersuri noi pentru acoperirea costurilor suplimentare. Dată fiind situaţia acestor diferenţe de cost, Combinatul Fondului Plastic anunţă că „până la reglementarea financiară a fondurilor necesare şi semnarea contractului (…), execuţia lucrărilor, atât de turnătorie în bronz, cât şi placarea soclului, pavimentului şi treptelor, se sistează, neasumându-ne răspunderea pentru nerespectarea termenului de dezvelire prevăzut în H.C.M. 1290/1975”. Adică, aici, destul de neaşteptat şi din nou nepatriotic, tocmeală contractuală, iar nu ordin.

La 10 iunie 1977 însă, delegatul Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Suceava se prezenta totuşi la Monetăria Statului pentru a ridica cele 300 de medalii „Ştefan cel Mare” confecţionate din tombac, comandate pentru ceremonia de dezvelire a monumentului. Festivitatea, şi ea amânată şi cu anvergura restrânsă faţă de cea proiectată (suntem în anul marelui cutremur!), are loc în 16 septembrie.

În ce priveşte celălalt „Ştefan cel Mare” din Suceava, cel care avea să ajungă la Câmpulung Moldovenesc, în arhiva cu documente din 1968 a actualei Direcţii pentru Cultură a judeţului Suceava există răspunsul Comitetului pentru Cultură şi Artă, reprodus mai jos, la o solicitare-reclamaţie adresată, conform uzanţelor vremii, ziarului local „Zori noi”: „Ca răspuns la adresa dvs. nr. 28527/1968 privind propunerea studenţilor Marin Gheorghe şi Furtună Ioan, vă comunicăm următoarele: Statuia lui Ştefan cel Mare este aşezată într-un loc stabilit de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă Bucureşti şi de Comitetul de cultură şi artă judeţean Suceava. Având în vedere că este o statuie mediocră, nu o putem aşeza în piaţa centrală, unde va fi pus un alt monument”. Era în 1968…

AUREL BUZINCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: