> Cristian VĂLIANU
Festivitatea de deschidere a celei de-a XIII-a ediţii a Programului Oficial de Internship al Guvernului României, desfăşurată ieri, a fost un prilej pentru ministrul interimar al Educaţiei, Mihai Dimian, de a atrage atenţia asupra faptului că în Statele Unite peste 90% dintre studenţi participă la stagii de practică în cadrul companiilor sau al instituţiilor, în timp ce în România procentajul celor interesaţi de internship este mult mai mic, adică mai puţin de 10%.
Pentru cei nefamiliarizaţi cu englezismele ce bântuie astăzi limba română, internship-ul este o perioadă de formare profesională în care studenţii sau proaspeţii absolvenţi lucrează într-o companie cu scopul de a căpăta experienţă practică într-un domeniu specific, adică mai pe româneşte un program de practică, plătită sau neplătită.
Pe alte plaiuri, internship-ul este una dintre metodele prin care companiile îşi recrutează viitorii angajaţi, perioada respectivă constituindu-se, în cele din urmă, într-o suită de examene şi evaluări, ce se pot concretiza ulterior în contracte de muncă.
E frumos să ne comparam cu SUA, dar dacă tot o facem, atunci să fie până la capăt şi să ne aducem aminte că, la noi, lucrurile sunt un pic mai dificile, şi ca atare acel procent, „mai puţin de 10%”, nu face decât să reflecte în bună măsură capacitatea pieţei muncii, ca pilon al economiei naţionale, de a absorbi ceea ce „produce” învăţământul românesc. Nişte companii pentru care viitorul este compus din multe variabile necunoscute şi pentru care planul de afaceri este lovit adeseori de schimbări legislative şi fiscale greu de intuit chiar şi de Mafalda nu vor organiza niciodată stagii de practică doar de dragul internship-ului.
Comentarii