Un țigan avea o iapă…

> Nu știu alții cum îs (și nici că m-ar prea interesa), da’ țiu să vă spui că, de bună bucată de vreme(și hăăt încolo până pe la-prin Brumărel) mi-am dat verde la pepene roșu. Crăp în mine la harbuz, de numa-numa. Am și întrebat-o pe oacheșa, pe codana vânzătoare: Da’, abonament nu dați? Așa că, fârtați & surate, până pe la sezon de nuci și sâmburi de bostan, mă aveți ocupat cu asta treabă.

 

Că vorba ceea: nu poți călări doi cai în același timp (doar pe la circ); și nu poți duce doi pepeni, doi bostani, apropo, sub același braț, în același timp. Pe scurt – și citez acum din connesseurii mai mintoși ca mine, ce povestesc ei pe la gazete cum că… – harbujii hidrateză (adică, bagă Haș Doi O), purifică și împrospătează organismul, hrănesc și dau strălucire tenului, combat sau vin de leac anumitor afecțiuni (poreclite…defecțiuni); – pepenii nu sunt numai diuretici, depurativi, hidratanți, vitaminizanți & energizanți, ci conțin și alți compuși foarte rar întâlniți în lumea vegetală, f. folositori în a le veni de hac multor boli nesuferite, mizerabile; – lubenițele (cum zic oltenii) sunt f. bogate în betacaroten, vitamină esențială pt. sănătatea pielii și în procesul de refacere a celulelor; puternic antioxidante, încetinesc procesul de îmbătrânire și întăresc sistemul imunitar; – 100 g de pepene roșu asigură organismului 15% din necesarul de vitamina A și 25 % din necesarul de vitamina C; conțin, de asemenea, vitamina B6, cu rol important în procesul de formare a hemoglobinei și în metabolismul aminoacizilor, glucidelor și lipidelor… – elimină excesul de colesterol din sânge (o cură de 1.500 g de harbuz, zilnic, timp de 18-22 de zile, poate reduce la normal cea mai crescută colesterolemie, chiar și în cazul unei diete bogate în grăsimi; – apoi, aportul de crom din pepene, deși aparent total neglijabil, reglează sinteza unor hormoni tiroidieni (responsabili de metabolismul grăsimilor); o creștere a pătrunderii cromului în hipoderm (țesutul gras de sub piele), mână în mână cu eliberarea concomitentă de „tiroxine” (hormoni ai tiroidei) conduc la o eficientă scădere în greutate. D’aia e și folosit harbuzul în dietele de slăbit… > Sigur, și mai are el dulcele , deliciosul harbuz încă o mie și una de proprietăți nutritive și curative, da’ nu mai am eu vreme să ți le înșir, descurcă-te și singur, ce naiba: ești băiat , ești fată mare! Și vorba aia: un om avea un cal și calul n-avea nimic împotrivă…Ăăă… Ș-un țigan avea o iapă, căci venise sezonul de recoltare cepei… Și-atunci, un om din Tecuci avea un motor…Și nu i-a folosit la nimic ! Nimic! > După cră-pelnița de pepene, hai să te mai …momesc cu una. Cu care să te înveți să respiri, să răsufli. Corect! Ți se pare doar că știi. Pă ’reacu știi! Ascultă-l, de aceea, pe prietenul meu, Mikhael… > Inspirația & expirația. Aceste mișcări de flux și reflux ce ne umplu și ne golesc alternativ bojocii sunt acelea care ne și fac să trăim. E lege universală: în natură totul respiră; anima-lele, plantele și chiar pămân-tul. Da, fiindcă pământul este viu și el are nevoie să inspire și să expire. Firește, el nu pro-cedează ca noi (18 respirații pe minut); ritmul său se în-tinde pe durata multor ani, de aceea el este imperceptibil. Dar el se dilată și se contractă deopotrivă, dimensiunile sale nu sunt niciodată aceleași (poate că datorită dilatărilor și contracțiilor sale se produc falii, erupții vulcanice și alte multe fenomene)… > Inspi-rând, primiți elemente din spațiu, iar expirând, proiec-tați în schimb ceva din inima și sufletul vostru. > Respirați lumina. Alegeți un loc liniștit unde să nu puteți fi deranjat; luați o poziție comodă și res-pirați. Inspirați, închipuindu-vă că atrageți lumina cosmică, această lumină infinit mai subtilă decât lumina soarelui, această chintesență impalpa-bilă, invizibilă, care pătrunde totul. Lăsați această lumină să pătrundă în voi, să circule prin toate celulele voastre, prin toate organele voastre. Apoi, expirând, o eliminați din voi, o proiectați pentru a ilumina, a lumina, a ajuta întreaga lume… > Când, puiule, citești aceste rânduri, eu mă și aflu pt. asta în… Codrule, Măria SA ! De asta le știu eu pă toate, dă asta! Și pt. gluma cu furnica, mai știi?! Furnica fugind ca nebuna prin pădure. Suratele de colo: Ce pățiși, soro, de fugi ca apu-cata?/ Furnicuța: Păi, n-ați auzit?! S-a tamponat elefantu’ cu rinoceru’!! / Ei, și ?! / Păi, mă duc să donez sânge! (d. b.)