Nimeni nu moare de moarte bună…

Îs… un om năcăjât, vorba lui taica Sadoveanu! Sâmbătă, pe un stâlp de la Măzănăești, văzui prima barză la cuib! Doar una, singurică-singurică! Nasol, iar voi rămâne toată vara (tot anul?!) singur… cuc. Pardon, singur… cocostârc! Hîî, răstriște & jalee, pe capul și pe inima Di Bi-ului… > Da’ las că, pe de altă parte, avem distracții mișto săptămâna asta. La Casa de Cultură Sv. nu-s berze, dar vor fi… lebede! Nu alea de la Fălticeni (de prin Siberia), ci… lebedele coregrafice taman din Balșoi Teatr Moscova (mai puține); șold la șold cu suratele lebăduțe de la Opera din Kiev; sâmbătă, ora 19, Lacul lebedelor, la 50 de lei biletul.

 

> Duminică a fost ziua amicului-scrib Mircea Aanei, condei vivace și magistru (română-germană) la Putna: 55 de ani! Ieri, tot 55 de ani, ar fi împlinit regretatul udeștean Mircea Motrici. Tot 55 primăveri voi face și eu – cu voia Domnului – prin Brumar curent. Pt. domniile voastre, voi fi musai acolo… > Da’ până acolo, ia ca temă acasă un enunț din Epictet (sec. II d. Hr., Fragmente), țin-te bine: „Ciudată este natura și iubitoare a vieții”, după cum spunea Xenofon. De aceea îndrăgim și îngrijim trupul, care este cel mai dăunător și cel mai pângărit din toate. Dacă însă, numai cinci zile, ar trebui să îngrijim trupul vecinului, n-am suferi o asemenea neplăcere. Ima-ginează-ți, de pildă, că, trezit cu noaptea în cap, ai de frecat niște dinți străini, că după săvârșirea nevoilor firești, ai de spălat părțile cu pricina. Este, deci, pe de-a-ntregul uimitor să iubim un lucru, căruia, zi de zi, îi slujim atât de mult. Acum umplu sacul, acum îl golesc. Ce poate fi mai nesuferit decât aceasta? Chiar ce?! > Cartea sapiențială a lui Vasile Andru – Terapia destinului, ce va apărea (la a 4-a reeditare!!) la Editura Herald, poate fi procurată prin comenzi varii formulate la: aedituraherald.ro (comenzi prin e-mail); Ed. Herald OP.10 – CP. 33, Cod 024220 (comenzi prin poștă); 021.6373030 (c. prin tel.); 021.6373838 (c. prin fax). Ce e volumul?! Răspunde însuși Vasile, înțeleptul de la Mușenița (n. 22 mai 1942), mai prezentăm o dată… argumentul: …Nimeni nu moare de moarte bună, ci de cumul de erori. Omul este făcut pentru realizare și longevitate. El este „programat” natural pentru o viață de peste 100 de ani: capacitatea celulelor de a se multiplica s-ar epuiza spre 120 de ani! Dar omul ratează aceste premise cantitative și calitative ale ființei. El trăiește puțin, adică sub programul său natural; el nu știe să-și dezvăluie calitățile de excepție. Însumarea erorilor mici și mari, de fiecare zi, scurtează viața și o întunecă. Pentru mulți, viața este un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau de la legea revelată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spațiul, cu sacrul… > Sâmbătă acu, pe scena Casei de Cultură din Sv., la 50 de lei locul, intrarea, beletul – mustăciosul trubadur Tudor Gheorghe, ora 19. Cu cântece vechi din Bucovina, zice olteanul. Să vedem… (DUMI, cu deferență) P.S. La mulți ani V.V.-ului, baciul rebusiștilor de top!